După rostirea Sfintei Evanghelii, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Varsanufie a reliefat semnificațiile teologice ale sărbătorii închinate aducerii Dumnezeiescului Prunc la Templul din Ierusalim, la 40 de zile de la Nașterea Sa, de către Preasfânta Sa Maică și de către Dreptul Iosif.

La Templul din Ierusalim, Dreptul Simeon, unul dintre traducătorii Legii Vechi în limba greacă, primește în brațe pe Pruncul Iisus, proorocește despre El, ca fiind Lumina tuturor popoarelor și preamărește pe Dumnezeu cu cântarea: „Acum liberează pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace; că au văzut ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor și slavă poporului Tău Israel” (Luca II, 29-32). De asemenea, Pruncul Iisus Hristos este întâmpinat de proorocița Ana, care a profețit că El este Mântuitorul, Cel vestit de toți proorocii.

„Sărbătoarea Întâmpinării Domnului pune înaintea ochilor noștri sufletești acest îndemn de a-L întâmpina și noi pe Domnul Iisus Hristos în fiecare zi, de a ieși în întâmpinarea Lui, precum El iese în întâmpinarea noastră; de a Îi dărui din timpul pe care El ni l-a dăruit. De aceea, să ne întrebăm fiecare: oare cât timp Îi dăruim noi Lui? Astfel, să-L întâmpinăm pe Dumnezeu în sfânta biserică, în casa Sa, să-L întâmpinăm atunci când vedem pe cei cu care El Se identifică, și anume pe cei mai mici și care au nevoie de ajutor, care sunt flămânzi, însetați, bolnavi, care sunt în nevoi, sau sunt privați de libertate. Să-L întâmpinăm pe Dumnezeu mai ales în inima noastră, înălțând gând de rugăciune atunci când ne trezim, căutând să Îi mulțumim lui Dumnezeu că ne-a dăruit încă o zi, iar atunci când ne culcăm, să Îi mulțumim că ne-a ferit de toată întâmplarea cea rea”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Varsanufie.

Întâmpinarea lui Dumnezeu, a mai explicat Chiriarhul Râmnicului, se face nu numai în biserică, ci și prin sprijinirea semenilor aflați în lipsuri.

„Noi Îl putem întâmpina pe Dumnezeu în orice loc vom merge, mărturisind credința în El, mărturisind Evanghelia Lui, dar să nu ne fie rușine de Hristos, mai ales în aceste vremuri în care creștinii sunt persecutați. Să nu ne fie rușine să ne însemnăm cu semnul Sfintei Cruci, atunci când trecem pe lângă casa Sa; când Îi cerem ajutorul; când începem orice lucru, ca astfel să nu ne lenevim în a căuta spre Dumnezeu, pentru că El caută pururea spre noi”.