Simpozionul Internaţional „Artă şi Civilizaţie în spaţiile monahale româneşti”

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, sâmbătă, 17 noiembrie, s-a desfășurat Simpozionul Internaţional Artă şi Civilizaţie în spaţiile monahale româneşti, aflat la cea de-a zecea ediție. Tema întâlnirii de anul acesta a fost Mănăstirile în perioada Primului Război Mondial.

Evenimentul a fost organizat de Comisia Naţională a României pentru UNESCO,  Arhiepiscopia Râmnicului, Holy Metropolis of Kyrenia - Cipru, Federaţia Europeană a Asociaţiilor, Cluburilor şi Centrelor pentru UNESCO, Federaţia Română a Asociaţiilor, Cluburilor şi Centrelor pentru UNESCO și s-a desfășurat la Sala Iosif Episcopul a Casei Sfântul Ierarh Calinic din Centrul Eparhial al Arhiepiscopiei Râmnicului.

În cuvântul de binecuvântare transmis participanților, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie a arătat că rolul acestor manifestări duhovnicești culturale rămâne acela de „a pune în valoare și mai mult frumusețile duhovnicești ale mănăstirilor vâlcene.

Mănăstirile din Arhiepiscopia Râmnicului dovedesc atât hărnicia călugărilor, cât și viața lor duhovnicească tainică, ei fiind preocupați mereu de filocalie, de rugăciune și de desăvârșire. Moștenirea spirituală și totodată culturală pe care aceștia ne-au lăsat-o constituie pentru noi o adevărată scară care ne pune în legătură cu trecutul, cu rădăcinile noastre duhovnicești, făcându-ne să trăim și să simțim ca români adevărați și ca ortodocși dreptslăvitori. Aceste lăcașuri de rugăciune dau mărturie că niciodată candela rugăciuniinu a încetat să lumineze aici, aducând și pentru lumea de astăzi ceva din tainica rugăciune de atunci.

Cu adevărat, pentru contemporaneitate mănăstirile din Vâlcea sunt adevărate izvoare de viață duhovnicească și de emoție artistică, ele impresionând prin arhitectura și pictura lor, dar mai presus de toate prin viețuirea aleasă a părinților și maicilor de odinioară și de acum din aceste mănăstiri.

Mănăstirile, în vremea noastră, prin toată lucrarea lor culturală şi duhovnicească, continuă frumoasele tradiţii ale spiritualităţii monahale ortodoxe româneşti de altădată, de rugăciune împletită cu munca şi cu păstrarea şi îmbogăţirea patrimoniului cultural naţional, ţinând totuşi seama că menirea călugărului rămâne aceeaşi, care a fost dintotdeauna, şi anume de aprofundare a trăirii spirituale. Istoricul Nicolae Iorga în lucrarea sa Bizanț după Bizanț, caracteriza mănăstirea drept „continuatoare a civilizației române, ai cărei moștenitori în Europa de Răsărit sunt românii“.

Tema acestui simpozion internațional, Mănăstirile în timpul Primului Război Mondial, este una care reliefează un moment special al istoriei României, sărbătorirea Centenarului Marii Uniri. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2018 drept Anul Omagial al unității de credință și de neam și Anul comemorativ al făuritorilor Marii Uniri din 1918 în tot cuprinsul Patriarhiei Române, având în vedere că anul acesta se împlinesc 100 de ani de la înfăptuirea acestui ideal sublim spre care a năzuit poporul român de veacuri, reunificarea tuturor provinciile istorice, care aparțin de drept acestui neam greu încercat.

O contribuție însemnată, dar deseori trecută cu vederea în istoria noastră, o reprezintă rolul mănăstirilor în timpul Primului Război Mondial, nu doar ca spații liturgice în care monahii și monahiile înălțau necontenit rugăciuni către Bunul Dumnezeu pentru pacea popoarelor, ci și la modul cel mai concret, mănăstirile din țara noastră au fost spații în care cei refugiați și-au găsit adăpostul, răniții primeau îngrijirile necesare, văduvele și orfanii erau adăpostiți și hrăniți.

Astfel, în foarte multe mănăstiri din țara noastră, au fost organizate spitale și orfelinate la care monahii au lucrat ca infirmieri. Tot călugării se ocupau ca aceste așezăminte să fie aprovizionate cu alimente, îmbrăcăminte, incălțăminte, așternuturi.

Unul dintre mitropoliții Bisericii Ortodoxe Române, Pimen Georgescu, implicat în făurirea Marii Uniri, scria, în acest sens, despre contribuția mănăstirilor pentru apărarea neamului și a credinței strămoșești în timpul Primului Război Mondial: „M-am convins că, monahii și monahiile noastre, fiind pregătiți de cu vreme, și-au făcut datoria cu vrednicie, ca orice adevărat fiu al țării, încât mulți au murit, îngrijind răniții și mai ales bolnavii exantematici. Astfel, ar fi fost o adevărată rușine, ca în vremea marelui război călugării și călugărițele noastre, să stea în mănăstire mucezind între pereții chiliilor. Și, pentru că călugării și călugărițele din Moldova au știut să-și facă datoria în vreme de război... cu drept cuvânt li se cuvine din partea țării, cinste și considerație, iar din partea Mea, ca Mitropolitul lor, le exprim mulțumirile și binecuvântările Mele”.

După doi ani de jertfă a fiilor neamului românesc, lacrimile de suferință s-au prefăcut în lacrimi de bucurie, aduse de unirea Transilvaniei cu România, la Alba-Iulia în memorabila adunare de la 1 decembrie, când idealul românilor de secole s-a împlinit. Pentru acest ideal, Biserica împreună cu slujitorii și credincioșii ei s-au jertfit, cu timp și fără timp.

Biserica Ortodoxă Română a fost alături de credincioşi, prin slujitorii ei, în toate momentele importante din viaţa istoriei poporului român. De aceea, pe bună dreptate, Mihail Eminescu numea Biserica Ortodoxă „mama poporului român”.

Mulțumim pentru prezența la acest simpozion a Înaltpreasfințitului Părinte Hrisostom, Mitropolit de Kyrenia și Exarh de Lapithos şi Karavas, care, cu multă bucurie duhovnicească, a răspuns și invitației noastre de a sluji împreună marți, pe 20 noiembrie, la Mănăstirea Bistrița, unde îl vom cinsti pe Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul, ocrotitorul Mănăstirii Bistrița și al întregii eparhii. Mulțumim de asemenea reprezentanților Comisiei Naționale a României pentru UNESCO, care sunt inițiatorii acestui simpozion internațional.

Felicităm atât pe organizatorii acestui simpozion, cât și pe conferențiarii de față, care, cu fiecare cuvânt pe care îl seamănă în inimile noastre, întăresc conștiința de neam și repun în lumină o pagină glorioasă a neamului românesc”.

În continuare, au susținut comunicări:

- Înaltpreasfințitul Părinte Chrysostomos, Mitropolit de Kyrenia și Exarh de Lapithos și Karavas;

- Dr. Daniela Popescu, expert CNR UNESCO, Preşedinte  Federaţia Europeană a Asociaţiilor, Cluburilor şi Centrelor pentru UNESCO;

- Dr. Mihaela Varga, expert artă, acreditat Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale; secretar general, Federaţia Română a Asociaţiilor, Cluburilor şi Centrelor pentru UNESCO, Mănăstirea  Pasărea în timpul Primului Război Mondial;

- Irene Pophaides, Avraam Savva,The Holy Metropolis of Kyrenia: Current Aspects;

- Ioannis Mellios, Preservation and Restoration of the Holy Icon Panagia Thermiotisa;

- Conf. Univ. Dr. Ion Marian Croitoru, The Romanians` Ancenstral Law and its Constitutive Elements.

Doamna Iuliana Mateescu, președinte al Asociaţiei pentru „Renaşterea Obiceiurilor şi Tradiţiilor Româneşti”, a prezentat  filmul „Maria, Doamnă a toată Ungrovlahia”.

La final, Înaltpreasfințitul Părinte Chrysostomos a mulțumit pentru ospitalitatea de care se bucură în Arhiepiscopia Râmnicului, arătând că întâlnirea prilejuiește cunoașterea modului în care mănăstirile au contribuit la promovarea şi dezvoltarea culturii şi a artei universale, dar și la formarea morală și intelectuală a popoarelor.