De ceva vreme, în media se tot discută despre penitenciarele românești și cei care le populează. În general, concluzia este că pușcăriile din România sunt adevărate lagăre de exterminare a deținuților, cei care le conduc fiind niște brute corupte și care fac la locurile lor de muncă “ce vrea mușchiu’ lor”. Un raport al avocatului poporului zugrăvește în termeni sumbri situația. Numeroși avocați cu notorietate s-au oferit “pro bono” să acorde asistență juridică deținuților cărora li se încalcă în mod sistematic drepturile. Inspecțiile guvernamentale în penitenciare sunt formale, conducerile lor prezentându-le inspectorilor doar ceea ce vor ei să vadă, după care trag împreună un chef monstruos, ba, unii inspectori se aude că mai pleacă de acolo și “mânjiți” corespunzător, pentru ca raportul lor să fie… corespunzător, adică favorabil conducerilor penitenciarelor.
Vă mai amintiți cum fostul ministru al justiției Cazanciuc a ieșit pe posturile de televiziune si se smiocăia ca un copil mucios și neajutorat că nu are ce face, sunt prea puține locuri în pușcării și de aici rezultă toate problemele? Mocofanul era chemat să le rezolve și nu să se vaicăre! Nici cu actuala ministresă a justiției “nu mi-e rușine”, deoarece “calcă rău în străchini”, deh, la cât este de pregătită profesional, nu poți să spui decât că “de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere”.
Ei, bine, uite eu, un neica nimeni în materie de justiție și de penitenciare le ofer mocofanilor de guvernanți, dar și mocofanilor de parlamentari o soluție… “la mintea cocoșului” (iarăși “de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere”, căci se pare că ipochimenii aceștia nici pe aceea n-o au!). Soluția mea este una extrem de simplă, și a nume în pușcării nu trebuie să stea decât două categorii de infractori: criminalii și violatori! Atât! Pentru hoți și alte categorii de infractori, pedeapsa să constea în confiscarea parțială sau totală a averii, corespunzător cu prejudiciul creat (celebra și mult discutata recuperare a ceea ce s-a furat) și condamnarea la un număr de ani de muncă în folosul comunității, dar nu oricum, ci îmbrăcați în zeghe de pușcăriaș! În rest, să fie liberi, alături de familiile lor. Alo, parlamentarii “lu’ pește prăjit” și guvernanți, actuali și viitori, se aude?
Așadar, ce a-ți zice dacă demolatorului combinatului chimic “Oltchim” i s-ar confisca toată averea (inclusiv cea ascunsă prin bănci din străinătate!) și l-am vedea câțiva ani de zile în zeghe, muncind la “Spații verzi” prin Râmnicu Vâlcea? Și de același “tratament” să se bucure toți acoliții lui, politicienii și ziariștii care au pus pe butuci mândria industriei chimice românești și cel mai mare și mai profitabil combinat chimic din sud-estul Europei! Dar, stai, că individului “nu i s-a mișcat niciun fir de păr din cap” până acum! De ce oare? Nu cumva pentru că dacă el va cădea în groapă, va trage pe mulți după el?
Vă vine să credeți că tot eu am o soluție radicală pentru mocirla în care se zbate România de ani de zile? Căci, s-o spun pe-aia dreaptă: statistic vorbind, suntem o țară de lichele și de secături, onoare excepțiilor, mult prea puține însă pentru a schimba ceva și care nu fac decât să “confirme regula”! Așadar, care este soluția mea? Pentru început: justificarea fiecărui leu câștigat de către toți cetățenii României, iar tot ceea ce nu poate fi justificat, bani și bunuri mobile și imobile, să se confiște! Desigur, concomitent cu adoptarea unei astfel de legi să se adopte și o legislație corespunzătoare a salarizării, funcție de calitatea și cantitatea muncii depuse. Căci, ce avem noi astăzi? Salarii și pensii uriașe pentru unii și de mizerie pentru alții, cei mai mulți. Eu, persoană cu handicap neuromotor congenital fiind, am lucrat 25 de ani numai în gr. I-a de muncă (cercetare chimică, substanțe cancerigene, încât acum, când scriu aceste rânduri, eu știu de ce voi… crăpa!) și am o pensie de cel puțin 10 ori mai mică decât a unui fost procuror sau judecător! Ba, astăzi, 30.10.2016, am aflat cu stupoare că un fost magistrat din Pitești are o pensie de 9000 de euro, adică, peste 400 de milioane de lei vechi! Oare acești pensionari au un creier și o cultură de 10-25 de ori mai mari decât ale mele? Și ce au făcut atât de măreț acești pensionari încât să merite (nici pe departe!) pensiile astea uriașe? Și, culmea culmilor, la Coana Justițica de la Românica dreptatea continua să fie o marfă care se vinde la licitație: o are cine dă mai mult! Eu am dat ani de zile o pâine bună de mâncat la sute și chiar mii de oameni prin aplicarea în producție a rezultatelor cercetărilor și brevetelor mele de invenție, pentru ca acum să am o pensie de mizerie! Cum naiba să nu strig pe toate drumurile: “Țară de lichele, țară de secături!”?
Dacă s-ar vrea, țara asta ar putea devni rapid o țară normală, o țară demnă, o țară respectată în lume! Dar… nu se vrea! Acesta este tristul adevăr!
Recent, au avut loc la Râmnicu Vâlcea și Măciuca “Zilele Dumitru Drăghicescu”. Deși nu mi s-a dat cuvântul sau, mai bine zis, nu s-a vrut să mi se dea cuvântul, iată ceea ce aș fi spus:
Marian Pătrașcu
30.10.2016
Web Design by DowMedia