Spre deosebire de anul civil care începe pe 1 ianuarie, anul bisericesc începe pe 1 septembrie. Potrivit tradiției moștenită din Legea Veche, in aceasta zi s-a început creația lumii și tot în această zi Și-ar fi început Mântuitorul activitatea Sa publică.
Înainte de nașterea Mântuitorului, existau două tipuri de a calcula timpul unui an: cel al egiptenilor, cu 365 de zile și cel al romanilor cu 355 de zile. Totuși, în fiecare an rămânea o diferență de zece zile între aceste două sisteme. Odată cu această constatare a apărut și nevoia de a le pune pe acestea în concordanță cu calendarul ceresc. Persoana care a făcut acest lucru a fost Iulius Cezar în anul 46 î. Hr, când acesta a adoptat sistemul egiptean care va fi cunoscut sub denumirea de calendar iulian. De asemenea, de calendarul iulian s-a servit și Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325).
În urma calculului dintre calendarul iulian cu 365 de zile și 6 ore și calendarul solar 365 de zile, 5 ore, 43 de minute și 46 de secunde s-a putut determina anual o diferență de 11 minute și 14 secunde, care după 330 de ani a rezultat într-o diferență de 3 zile. Așadar, la petrecerea Sinodului I Ecumenic, echinocțiul de primăvară a avut loc pe 21 martie față de 24 martie. Acela este momentul care marchează punctul de plecare pentru calcularea datei când vor cădea Paștile. Specialiștii astronomi au putut determina ca din 123 în 123 de ani echinocțiul de primăvară retrogradează cu o zi. Papa Grigore al XIII-lea, la 24 februarie 1582, decide ca zece zile din calendar sa fie suprimate, data de 5 octombrie devenind 14 octombrie – dată care va marca apariția calendarului gregorian.
În ciuda faptului ca în anul 1923 în cadrul unui congres de la Constantinopol marea majoritate a Bisericilor Ortodoxe au decis renunțarea la calendarul iulian în dauna celui gregorian, data Paștilor încă se calculează folosind calendarul iulian, în care echinocțiul de primăvara se petrece cu 13 zile mai târziu. Totuși, unele Biserici Ortodoxe au preferat să mențină calendarul iulian neîndreptat. Printre acestea se numără: Biserica Sârbă, Biserica Rusă, cât și Mănăstirile din Sf. Munte Athos, exceptie făcând Mănăstirea Vatopedului. Aceste biserici se numesc pe stil vechi deoarece prăznuiesc Paștile și celelalte sărbători după vechiul calendar.
În centrul anului bisericesc se află sărbătoarea Învierii Domnului, în funcție de care anul bisericesc se împarte în trei perioade, numite după cartea principală de slujba: perioada Triodului, perioada Penticostarului și perioada Octoihului.
Rugăciunea zilei de 1 septembrie
„Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Izvorul vieții și al nemuririi, Făcătorul a toată făptura văzută și nevăzută, Care ai pus vremile și anii întru a Ta stăpânire și îndreptezi toate cu iconomia Ta cea cerească și întru tot bună, mulțumim Ție pentru îndurările minunate pe care le-ai făcut asupra noastră în toată vremea trecută a vieții noastre și Te rugăm, întru tot Îndurate Doamne: binecuvântează cununa anului ce a sosit cu bunătatea Ta și păzește pe binecredincioșii creștini români de pretutindeni, pe păstorii și învățătorii noștri; înmulțește zilele vieții noastre întru sănătate deplină sufletească și trupească și ne dăruiește sporire în toate faptele cele bune. Dăruiește de sus bunătățile Tale întregului Tău popor: sănătate și mântuire și întru toate bună sporire. Sfântă Biserica Ta, țara noastră cu toate orașele și satele, izbăvește-le de toată reaua întâmplare, dăruindu-ne tuturor pace fără de tulburare. Răzvrătirile eresurilor strică-le cu puterea Ta, iar pe noi întărește-ne, Doamne, întru iubirea Cea către Tine și întreolaltă, ca să ne învrednicim cu inimă curată totdeauna a aduce mulțumire Ție, Părintelui Celui fără de început și Unuia Născut Fiului Tău și Preasfântului și bunului și de viață făcătorului Tău Duh, Dumnezeului Celui slăvit întru o ființă, și a cânta preasfântului Tău nume: Slavă Ție, Dumnezeului și Binefăcătorului nostru, în vecii vecilor! Amin”.
Web Design by DowMedia