Fostul procuror şef, Teodor Trancă, va fi revocat din funcţia de consilier judeţean

• După condamnarea primită de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,

Fostul procuror şef, Teodor Trancă, va fi revocat din funcţia de consilier judeţean

La sfârşitul acestei luni, Consiliul Judeţean Vâlcea se va întruni în şedinţă ordinară pentru a lua act de încetarea de drept, înainte de expirarea duratei normale, a mandatului de consilier judeţean al lui Teodor Trancă (din partea Partidului Social Democrat) şi se va declara locul vacant. Potrivit unui referat constatator întocmit de aparatul de specialitate al CJ Vâlcea, în urma scrutinului pentru alegerea autorităţilor publice locale din data 10 iunie 2012, Teodor Trancă, a fost ales consilier judeţean pe lista Partidului Poporului Dan Diaconescu, iar în baza prevederilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 55/2014 (declarată neconstituţională în prezent) şi-a exprimat opţiunea de a-şi continua mandatul de consilier judeţean din partea PSD, opţiunea fiind acceptată de partid. În data de 9 iunie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a soluţionat dosarul nr. 462/42/2011 având ca obiect - infracţiunea de trafic de influenţă şi ca părţi Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti, Teodor Trancă şi alte două persoane fizice. Această instanţă de judecată a admis apelul declarat de DNA Ploieşti împotriva Sentinţei penale nr. 233 din 6 decembrie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, pe care a desfiinţat-o, în parte şi, rejudecând l-a condamnat pe Trancă Teodor, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, în formă continuată. În baza art. 65 Cod penal cu referire la art. 66 din Codul penal anterior, i s-a aplicat lui Trancă Teodor pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de Codul penal anterior (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii), pe o durată de doi ani de la executarea pedepsei principale. De asemenea, lui Teodor Trancă i s-a interzis exerciţiul drepturilor prevăzute de vechiul Cod penal pe durata executării pedepsei principale. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a suspendat condiţionat executarea, de către Teodor Trancă, a pedepsei de 2 ani închisoare pe un termen de încercare de 4 ani, care se socoteşte de la data rămânerii definitive a hotărârii. Potrivit Legii privind statutul aleşilor locali nr. 393/2004, calitatea de consilier judeţean încetează de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului, în cazul condamnării, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate iar încetarea de drept a mandatului de consilier se constată de către consiliul judeţean, prin hotărâre, la propunerea preşedintelui consiliului judeţean sau a oricărui consilier. Având în vedere că dispoziţiile din Legea nr. 393/2004 nu disting în funcţie de modalitatea executării pedepsei, Consiliul Judeţean Vâlcea a solicitat Instituţiei Prefectului - Judeţul Vâlcea, un punct de vedere referitor la aplicarea acestor dispoziţii legale în cazul consilierului judeţean Teodor Trancă. În data de 25 iunie 2015, Instituţia Prefectului - Judeţul Vâlcea a precizat că, în esenţa ei, închisoarea este o pedeapsă privativă de libertate iar suspendarea condiţionată a pedepsei este o modalitate de executare a acesteia, respectiv cu executarea în alte condiţii decât cele prevăzute de art. 57 alin. 1 din Legea nr. 15/1968 privind adoptarea vechiului Cod Penal al României. De asemenea, s-a precizat că reglementarea din Legea nr. 393/2004 face vorbire de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, fără a distinge în funcţie de modalitatea executării pedepsei, care nu modifică natura sancţiunii, şi în consecinţă, încetarea de drept a mandatului de consilier judeţean într-o astfel de situaţie se constată de consiliul judeţean la propunerea preşedintelui consiliului judeţean sau a oricărui consilier.

Controversele juridice şi hăţişul legislativ îl pot „spăla” pe Teodor Trancă

Un procuror şef de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a analizat în 2013 situaţia referitoare la încetarea de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului consilierilor locali sau judeţeni, a primarului, viceprimarului sau a preşedinţilor şi vicepreşedinţilor consiliilor judeţene. Astfel, din analiza jurisprudenţei la nivelul întregii ţări a rezultat că aceste mandate încetează atunci când alesul a fost condamnat, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate, fără a distinge în privinţa modalităţii de executare, deci şi atunci când s-a dispus suspendarea condiţionată, pură şi simplă sau sub supraveghere, a acesteia. În acest sens, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că textul art. 15 din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleşilor locali impune consecinţa încetării de drept a mandatului de primar în cazul condamnării prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă la o pedeapsă privativă de libertate în privinţa cărora s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi pedepsele a căror executare nu a fost suspendată. Prin urmare, Curtea de Apel Timişoara a apreciat că dispunerea suspendării condiţionate a executării pedepsei cu închisoarea nu afectează aplicabilitatea dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 393/2004. La rândul său, Curtea     de Apel Târgu Mureş a confirmat soluţia instanţei de fond (Tribunalul Mureş), în sensul că dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 393/2004 nu fac distincţie cu privire la modalitatea de executare a pedepsei privative de libertate. În atare situaţie, acest text de lege se aplică şi la situaţia condamnării cu suspendare a alesului local, deoarece suspendarea executării pedepsei privative de libertate vizează doar neexecutarea efectivă a închisorii şi nu încetarea efectelor hotărârii judecătoreşti pe întreaga perioadă a suspendării. Faptul că potrivit art. 71 din Codul penal şi potrivit hotărârilor pronunţate se suspendă şi executarea pedepselor accesorii, nu prezintă relevanţă în lumina dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 393/2004, deoarece vizează un alt caz de încetare a mandatului primarului, legiuitorul neavând în vedere imposibilitatea executării mandatului, ci aceea a condamnării definitive la o pedeapsă care lipseşte persoana de libertate. În consecinţă, există distincţie între condamnare la o pedeapsă privativă de libertate şi la modalitatea de executare. Aceasta din urmă produce efecte numai în faza executării, dar condamnarea efectivă s-a făcut prin aplicarea pedepsei închisorii. Legiuitorul în reglementarea statutului aleşilor locali a avut în vedere încetarea de drept a mandatului de consilier local, în condiţiile în care acesta a săvârşit o abatere de la normele de convieţuire socială, care îi atrage o pedeapsă privativă de libertate, indiferent de modalitatea de individualizare a executării pedepsei, ceea ce-l face nedemn pe consilier de a-şi mai exercita prerogativele în cadrul consiliului local. Având în vedere jurisprudenţa invocată mai sus, concluzia procurorului şef birou de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost că mandatul aleşilor locali încetează înainte de expirarea duratei normale a acestuia, fiind îndeplinită condiţia unei condamnări la o pedeapsă privativă de libertate, chiar dacă prin hotărîrea definitivă de condamnare s-a dispus suspendarea condiţionată sau suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, deoarece dispoziţiile legale ale art 15 din Legea nr. 393/2004 nu fac nici o distincţie sub aspectul modalităţii de executare, având în vedere că prin folosirea noţiunii de pedeapsă privativă de libertate legiuitorul român a avut în vedere sancţiunile de drept penal, despre care literatura juridică de specialitate a stabilit că reprezintă consecinţe ale încălcării normelor penale. Pedepsele sunt singurele sancţiuni penale, celelalte (măsurile de siguranţă şi măsurile educative) fiind sancţiuni de drept civil. Acestea la rândul lor se definesc ca fiind pedepse principale care sunt de sine stătătoare şi au un rol principal în sancţionarea infractorului. De aceea, pentru orice faptă incriminată se prevede în mod obligatoriu, în lege, pedeapsa principală aplicabilă în cazul săvârşirii acesteia. Este pedeapsa care, cu alte cuvinte, se poate aplica singură infractorului, fără a fi condiţionată de aplicarea altor sancţiuni de drept penal, spre deosebire de pedepsele complementare sau de pedepsele accesorii.

(Petre Coman)