Prezenţa d-lui Iohannis în emisiunea de aseară, de la Realitatea TV, stă sub semnul contradicţiei flagrante cu propria imagine, cea pe care se străduieşte s-o livreze electoratului de luni de zile: „neamţul” aşezat, chibzuit, serios, omul „lucrului bine făcut”.

Ce are în comun cu seriozitatea şi lucrul bine făcut buzna d-lui Iohannis în studioul Realitatea TV, anunţată cu 45 de minute înainte de ora 20,  când urma să vină Ponta singur? Lucrul bine făcut se face pe nepusă masă?

Ce are în comun cu seriozitatea şi lucrul bine făcut faptul că dl. Iohannis a venit la o confruntare pentru preşedinţia României fără niciun document şi fără pregătirea tehnică a dezbaterii?

Ce are în comun cu seriozitatea şi lucrul bine făcut anunţul de pe Facebook în care candidatul ACL spune că se va duce la întâlnirea cu dl. Ponta „lăsând orgoliile la o parte”?  Să înţelegem, deci, că dl. Iohannis s-a lăsat condus până ieri de orgolii în respingerea ofertelor de întâlnire, eveniment important pentru întreaga naţiune?

Victor Ponta a vrut să treacă drept profesor care ia un elev la întrebări. A aruncat deci un val de cifre şi afirmaţii asupra lui Iohannis, în unele cazuri plusând şi blufând,  după cum arată verificările făcute de ziarul Gândul. Iar mimica feţei, gesturile, forfota, limbuţia, mişcările ochilor l-au făcut să arate ca un ucenic agitat.

Dl. Iohannis a arătat ca un profesor, chiar ca un magistru: a vorbit mult mai puţin, cu pauze mari între cuvintele rostite apăsat, magister dixit,  afişând o faţă impenetrabilă şi o privire fixă. În schimb, conţinutul vorbirilor sale a fost cel al unui elev loază, care încearcă să se „scoată” cu trucuri verbale ieftine.

Pe scurt, Ponta a fost cum îl ştiam, tupeist, superficial, şmecher, nesimţit, Iohannis a fost cum nu-l ştiam – improvizat, inconsistent, bombastic, omul lucrului făcut pe picior.

Victor Ponta n-a reuşit să-şi salveze aparenţa, Klaus Iohannis a lăsat să i se vadă, pentru prima dată, esenţa.

Cristian Tudor Popescu (Gandul.info)