Primarul imoral a ajuns primar penal

• Cum i-am salvat onoarea de familist unui baron local

 Uneori te reţine ceva, ceva nelegat de politica editoarială, de politica din zonă, de temeri, dar te reţine ceva să scrii adevărul. Încalci cumva acea regulă a jurnaliştilor profesionişti din toată lumea de a aduce la cunoştiinţa publicului orice adevăr despre o persoană publică. Crezi uneori că nu e demn să distrugi familia unui politician indiferent de cât de mulţi oameni vor citi acel articol sau vor urmări emisiunea tv în care îl prezinţi dezbrăcat . O viaţă pe care aşa cum veţi vedea deseori cel în cauză şi-o distruge singur.

În urmă cu ceva ani mă aflam, într-o noapte de final de ianuarie, într-o pensiune nu departe de oraş. Avusese loc un chef organizat de un mic om de afaceri. Chef cu mult alcool şi multe fete „uşoare“. Singurul etaj al pensiunii era, după miezul nopţii, plin de rîsete pe hol unde glumeam cu o parte din ,,invitate“ şi de gemete ce se auzeau din camere acolo unde băieţii se distrau cu cealaltă parte. În  alt loc din oraş unul din deputaţii de anvergură a judeţului îşi serba ziua de naştere. De acolo , de la acel chef, au venit, invitaţi probabil de amicul meu, doi primari şi un consilier judeţean. Consilierul era suficient de treaz pentru a coborî în restaurant imediat după ce m-a recunoscut. Primarii în schimb erau băuţi bine şi puşi pe distracţie. Și-au ales partenerele de nebunii. Cel mai grobian dintre ei, un cîrciumar parvenit la stadiul de mic baron local, genul ală de pesedist cu procente uriaşe obţinute la alegeri era atât de băut încât adormea frecvent. Până dimineaţa 4 profesioniste s-au chinuit să îl aducă la stadiul de mascul mulţumit că a dus o relaţie sexuală la final. Profitând de starea sa am reuşit să obţin înregistrarea video ( de pe un telefon) şi audio a unor scene memorabile. Aveam locaţia, numele fetelor poze. Aveam tot pentru a scrie un material pe care l-ar fi acceptat destule publicaţii locale sau centrale. Mi se pare că am şi scris după cîteva zile parte din el. Aveam posibilitatea de a redacta chiar un articol de acel gen care este făcut nu pentru a vedea lumina tiparului ci pentru a convinge pe cineva să îţi devină ,,prieten“. Practică frecventă în mass media din ţara noastră. Nu am făcut nici una nici alta. Trecusem prin două divorţuri şi ceva anume m-a reţinut să distrug o familie. Puteam distruge chiar o poziţie publică. După ani mi-am pus întrebarea dacă nu am greşit. Poate că publicând atunci un articol ce ar fi părut un atac de presă oarecum lipsit de eleganţă aş fi determinat cumva scoaterea primarului respectiv de pe lista de candidaţi la următoarele alegeri. Poate în acest fel omul ar fi avut timp mai mult pentru familia sa. L-ar fi urmărit mai îndeaproape pe fiul său care avea să fie condamnat pentru mai multe infracţiuni la ani grei de puşcărie. Primarul spunea atunci că fiul său merită câteva scaltoace. Ulterior micul şef de comună avea să fie luat de DNA. Şi condamnat. La mai puţini ani decât fiul său şi din fericire pentru el ,,cu suspendarea executării pedepsei,, Dacă pedeapsa ar fi fost cu executare la ieşire primarul nu ar mai fi putut beneficia şi el de cîteva scaltoace părinteşti.

 Probabil dacă eu sau alţi jurnalişti care aveau informaţii similare l-am fi prezentat aşa cum era în realitate el i-am fi salvat onoarea şi într-un fel familia. Eu m-am gîndit să nu îi fac rău atunci şi am ,,omis“ , alţi patroni de presă care îi cunoşteau metehnele au preferat tradiţionalele contracte mici dar bune cu administraţii locale şi l-au prezentat ca un edil popular, interesat de comună şi concetăţeni săi.

Traian GUMINSKI