Trebuie să recunosc că am fost impresionat de optimismul cu care Direcţia Silvică Rm.Vâlcea a lansat programul dedicat Lunii plantării arborilor, ca şi de hotărârea asumată privind plantarea în această primăvară a cel puţin 400.000 de puieţi. Avântul cu care a pornit această acţiune de primăvară are şi o sumedenie de motivări. În primul rând am în vedere pierderile masive de păduri nu numai la noi în Vâlcea, ci în întreaga ţară, intervalul 2000 – 2010 reprezentând pentru România perioada când a deţinut locul I în Europa la jafurile de fond forestier. Astăzi, ţara noastră ocupă locul 13 din punct de vedere al procentului de împădurire, situându-se cu 5 procente sub media europeană de 32,4%.
Alt motiv este acela că, pentru prima dată a fost lansat un program clar şi riguros de împăduriri, el fiind susţinut cu finanţare de la bugetul de stat în valoare de 40 milioane lei. Lucrările de plantare au devenit imperative deoarece, aşa cum se precizează într-un Raport al Curţii de Conturi a României, rata tăierilor necontrolate de pădure a ajuns să fie de două ori mai mare decât cea a regenerărilor naturale şi plantărilor.
Observăm, însă, cu surprindere că s-au uitat mult prea repede situaţiile critice din iarnă, de şoselele troienite, blocate de nămeţi şi de casele dispărute sub munţi de zăpadă, ca şi de sumele uriaşe alocate acţiunilor de deszăpeziri, sume care au depăşit costul înfiinţării acelor perdele forestiere de protecţie despre care s-a tot vorbit. În acele momente s-au organizat numeroase dezbateri şi conferinţe de presă în care s-a insistat pe necesitatea creării de perdele şi pe realizarea unui sistem naţional de protecţie silvică. La 23 decembrie 2013, printr-o Ordonanţă de Urgenţă, Guvernul însuşi a aprobat în mod expres un program naţional de înfiinţare a unor perdele de protecţie a drumurilor naţionale şi judeţene pe aproximativ 870 km şi a destinat acestui scop fonduri în valoare de 30 milioane lei. Este un program cu bătaie lungă, pe durata a 10 ani, perioadă în care se cere crearea unui sistem naţional de perdele forestiere în lungime de aproximativ 19.000 km.
Scuzele amânărilor n-au întârziat nici ele să apară, justificându-se că acest program nu poate fi convertit în realitate, deoarece terenurile pe care trebuie create caroiajele de perdele aparţin unor proprietari particulari. Se omite, în schimb, să li se spună acestora că, cedând terenuri, nu vor fi deloc în pagubă, ci, dimpotrivă, ei vor fi recompensaţi timp de 5 – 6 ani cu o rentă echivalentă de zece ori a preţului unui m.c. de masă lemnoasă pe picior, ceea ce înseamnă să primească anual câte 1000 lei/ha.
Or, Luna pădurilor trebuie să constituie şi momentul de depăşire a fazei bunelor intenţii pentru lansarea Programului Naţional şi aplicarea prevederilor Legii nr. 289/2002 numită chiar aşa – Legea perdelelor forestiere. Primarii, mai ales cei care administrează localităţi bântuite anual de vânturi puternice şi troieniri, ar trebui să fie cei dintâi la înţelegerea faptului că perdelele forestiere sunt mai necesare ca oricând. Ei nu duc lipsă de studii în acest sens, Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice fiind o importantă sursă de informaţii.
Pentru că vorbim despre nevoia imperioasă a perdelelor forestiere, mai trebuie precizat şi faptul că, tot în această perioadă trebuie luată în atenţie şi refacerea coridoarelor forestiere de-a lungul cursurilor de apă, ca şi împădurirea versanţilor dacă dorim cu adevărat să prevenim alunecările de teren şi riscurile de inundaţii. Toate acestea ar merita să aibă un loc prioritar în ceea ce numim tradiţional LUNA PLANTĂRII ARBORILOR.
Dr.ing. ION CÎLEA
Preşedintele Consiliului Judeţean Vâlcea
Web Design by DowMedia