Teama

Nici nu s-a stins bine vâlvătaia alegerilor, ecoul promisiunilor lovindu-ne încă timpanele,

Învălmăşeala, caracteristică acestora, insistând a se face văzută, că o nouă pală zvonistică ne bătu în geamuri. Teama. Teama de averi, teama de scaune, teama de răzbunare... Pe sticlele televizoarelor feţe arhicunoscute se întrec în atacuri frontale la adresa unora şi altora, jurnaliştii lansează sute de sondaje, în spatele cărora se întrezăresc totuşi apeluri, politicieni care, ca să-şi mascheze neputinţa, lansează iarăşi algoritmuri, cerşesc „ajutoare” politice... Doamne, ce spectacol jalnic!

Până şi radiourile  oftează după acelaşi proiect...De fapt, ce se întâmplase? Pala zvonistică „purtase” imaginea unei mitraliere şi de aici imaginaţia celor necinstiţi incepuse s-o ia razna.

-                     Băă, ne împuşcă nebunul ăla! Auzi, că de unde am avut noi bani de ne-am făcut palate?

-                     Băă, ne-am dat dracului! C-am privatizat ce-am privatizat cum au vrut muşchii noştri!

-                     Băă, că ne-am îmbogăţit jumulind investitorii, ăla nu ne iartă!

-                     Băă, am şantajat privaţii ăştia prin publicitate obligatorie, încât justiţiarul ăla s-a prins! Ne-am ars!

-                     Băă, ăla nu înghite corupţia, ne-am dus pe copcă, ăla o să ne trimită la canal!

-                     Băă, aţi uitat mitraliera? Ăla nu iartă nici pe mă-sa! Pe stadioane, cică, ne împuşcă! „Ce ne facem, fraţilor! Ce ne facem surorilor! Aoleo-oleo-leo-o!” Toţi se lamentează, toţi urlă, toţi ameninţă. Ba, cu UE, ba, cu NATO, ba cu parlamentul, ba, cu...cioara de pe gard. Nu mai înţelegi nimic! Ăla se înjură cu ăla, ăia cu ăla şi toţi îl înjură pe ăla cu mitraliera, că, de n-ar fi activ CNA-ul, am vedea şi-un cor al înjurăturilor de profesie, dar şi de amatori pe la televizoare.

Şi, cum pala zvonistică insistă a se face prezentă, cohorte de înjurători, îmbogăţiţi peste noapte, ca să nu zic de „după război” (care război? Revoluţia aia care n-a fost?), corupţi fără corupţie (formulă cunoscută şi sub denumirea de ţapulină), ziarişti pîrâţi, dar îndârjiţi în a pârli pe cei pârliţi de cei de sus, coloraţi ori abia mânjiţi se îndreaptă spre ţintă. Zi şi noapte mărşăluiesc spre ţintă. Şi, Doamne, ce materii electorale scot pe gură. Că abia se mai văd de sub ele!... Şi dăi, şi dăi!... N-a mai rămas nimic nemăsurat din ăla cu mitraliera... Cohortele se înghesuie, la un moment dat, că, de atâtea înjurături, se pare, au rămas în... reforma goală câţiva de pe la implementare şi în curbă, spre centrul dorit, unul urlă, ca din gură de şarpe...

-                     Băăă! Uite mitralieraaa, băăă! Culcat! Şi, în timp ce cohorta de neruşinaţi, necinstiţi şi neciopliţi ai eternei tranziţii se „odihnea” în noroiul pe care chiar ea l-a produs, dinspre grupul statuar la care încă se lucra, se auzi clar:

-                     Mitraliera e tot din bronz, maestre?

-                     Da, domnule primar! Tot din bronz. Ca şi eroii care s-au jertfit şi de care dumneavoastră vă îngrijiţi ca România Mare să dăinuie cel puţin aşa!

George Achim

Blestemul greierului

Eram rapsodul verilor frumoase

Printre multele furnici

Şi n-aveam, frate, inamici

Chiar dacă prin marile case

Unii mă cam imitau...

Ştiam să mă strecor, ştiau

Să nu se facă prea văzuţi,

Căci a cânta şi-a lenevi

Era totuna pentru mulţi

Care nu vroiau a ştii

Că şi „a cânta” e muncă

Şi trebuie respectată...

Eu, cu plecăciune-adâncă,

Vă declar, că este artă!

De ce să fiu mereu blamat

Că toată ziua eu doar cânt

Şi iarna înfometat

Mereu mă aflu la pământ?

Cred că Topârceanu doar

Ca să impresioneze tare

M-a ales ca exemplar

În parodia mişcătoare

Cu furnica muncitoare...

Altfel eu sunt ca la carte

Cânt, dar şi muncesc la fel,

Şi nu mă gândesc la moarte.

Mai mult, sunt şi dat model.

Şi am grijă de copii

Să iasă artişti, că mâine

Pentr-o bucat’de pâine

N-are cin’te umili!

Supărat sunt însă tare

Pe cei care dau din gură,

Doar din gură, la-ntâmplare,

Fără să ciupească-o strună!

Şi sunt destui prin parlament,

Prin primării şi pe la colţuri

Care, fără-angajament

Urlă, jură şi fac bonturi,

Că nu sunt crezuţi deloc...

Că nici instrumente n-au,

Dar intră mereu în joc

Furnicii să-i facă rău!

Blestemul să-i prindă bine

Pe mai toţi ţâfnoşii greieri,

Care prin fabrici şi uzine

Acţionează fără creier!

G.Alunelă

Greierul de azi, sărmanul,

Bineânţeles, cu chip de om,

Cântă întruna, fără somn,

Doar despre oful său, ciolanul!

Geo Tasău