La combinatul chimic Oltchim, criza durează de patru ani şi nu dă semne că s-ar sfârşi. Ajutoarele mobilizate de stat, pricipalul acţionar, par a fi insuficiente pentru salvare.
Acuzele acţionarului minoritar de la Oltchim, PCC, care deţine 12,15% din capitalul social al companiei, la adresa managementului şi a acţionarului majoritar, statul român, au revenit cu virulenţă în prima lună a acestui an. „Până de curând, managementul Oltchim a condus compania pe baza garanţiilor de stat, a scutirilor sau reeşalonărilor la plata impozitelor, beneficiind de sprijin sub forma reeşalonării datoriilor către furnizorii controlaţi de stat şi către bugetul de stat", se arată în comunicatul PCC, care consideră că Oltchim va intra curând în insolvenţă.
Într-adevăr, problemele de la combinatul chimic vâlcean par insurmontabile pentru managementul numit de Ministerul Economiei, acţionar majoritar cu 54,7% din acţiuni. Cu toate acestea, minoritarii de la PCC nu au avut succes în instanţă, ultimul proces finalizat fiind cel referitor la împrumutul de 100 milioane euro pe care Oltchim intenţionează să îl contracteze.
Tribunalul Vâlcea a respins acţiunea PCC, decizia având aprobarea din partea a 83,13% dintre acţionari, din septembrie 2010. Contractarea creditului ar însemna repornirea secţiei de piroliză de la Arpechim, de la care Oltchim îşi ia materia primă necesară. Iar managerul Oltchim, Constantin Roibu, consideră că, în felul acesta, cifra de afaceri va creşte, compania se va dezvolta şi va reveni pe plus. Din păcate, situaţia nu este atât de simplă pe cât apare în discursul managerului.
Soarta angajaţilor depinde de stat
În primul rând, situaţia Oltchim se arată a fi, într-adevăr, fără ieşire. O companie cu pierderi de peste 200 milioane lei în ultimii trei ani (2006 fiind ultimul an pe plus) nu poate evita insolvenţa decât cu ajutor masiv din partea acţionarilor (cum este cazul la rafinăria Rompetrol). Statul român a sprijinit în fel şi chip combinatul chimic, însă nu poate face prea multe gesturi de bunăvoinţă fără să intre în atenţia instituţiilor europene, care nu permit ajutoare neconcurenţiale.
Neexecutarea datoriilor de 135 de milioane de euro de către AVAS, garanţii de stat (de 80% din total) pentru creditul comercial în valoare de 424 de milioane de euro sau garanţia Eximbank pentru aproape 50 de milioane de euro (de la achiziţionarea Arpechim) sunt genul de ajutoare digerate cu greu de către Comisia Europeană.
Chiar şi aşa, Oltchim va fi extrem de greu de salvat. O companie cu datorii totale de peste două miliarde lei (circa 0,5 miliarde euro) este, în mod normal, condamnată la faliment. Şi vorbim aici de bani care ar trebui să ajungă în vistieria statului şi care, fiind neîncasaţi an de an, adâncesc deficitul bugetar. Capitalizarea la zi a Oltchim este de 71,7 milioane lei. Cotaţia acţiunii cu simbolul OLT a coborât cu 16% anul trecut şi cu peste 75% faţă de maximele din 2008. Se pare că statul român rămâne singurul acţionar care încă mai crede în Oltchim. Din păcate, de deciziile acestuia depinde soarta a peste 3.000 de angajaţi.
Pierderi de 214 milioane lei
Rezultatele financiare preliminate ale Oltchim arată că pierderile totale al companiei din 2010 s-au ridicat la 214,4 milioane lei, ceea ce face ca datoria totală a Oltchim să urce până la valoarea de 2,289 miliarde lei, conform datelor publicate de către companie.
Oltchim a înregistrat o cifră de afaceri netă de 1,309 miliarde lei şi venituri din exploatare de 1,356 miliarde lei. Rezultatul operaţional a fost negativ, consemnând o pierdere de 126 milioane lei, cheltuielile totale ale companiei fiind de 1,482 miliarde lei. Conform datelor de la BVB, Oltchim are în continuare peste 3.000 de angajaţi.
(www.capital.ro)
NR - Titlul ne aparţine
Web Design by DowMedia