Gheorghe Smeoreanu
(www.criterii.ro)
Să nu se supere nimeni, dar Teatrul Anton Pann miroase a mort, unul îmbălsămat bine, fardat bine, îţi vine, dacă te uiţi mai atent, să crezi că şi mişcă pe catafalc. Ptiu, ţi se face naiba şi frică...
De fapt, ambele "teatre" de Vâlcea sunt doar nişte jucării în mâinile unor directori copii bătrâni care s-au visat artişti şi acum li s-a făcut pofta. Se joacă Doina Migleczi si Adrian Roman cu aceste două instituţii dar nu de-a mama şi tata, nu de-a hoţii şi vardiştii, ci de-a geniile urbei. N-au program, n-au viziune publică, se bazează doar pe ideea că proştii de noi nu ne ridicăm la vreun nivel ca să ne putem da cu părerea. Am auzit că Ariel pune Hamlet, sper să nu fi auzit bine, dacă e aşa, atunci nu de cheltuirea banilor publici e vorba, ci de fierbinţeală la cap. Iar Adrian Roman vine cu regizorul lui peşte de la Chişinău, de parcă nu găsea unul mai pe-aproape. Sau mai de departe, din Japonia, să ştim şi noi pe ce dăm banii.
Fraţilor, lăsaţi-vă de snobisme, cereţi un consiliu format din scriitori profesionişti, din mari profesori de literatură şi din consilierii aceia de la secţia de cultură şi puneţi-vă sub ascultarea lui când întocmiţi repertorii, când tocmiţi regizori etc. Nu sunteţi voi Naţionalul şi Nottara să aveţi autonomie,ca să staţi pe aici, feriţi de ochii criticii serioase, cu un public eterogen, şi să vă şmecheriţi.
Vorbea o colegă de la "Viaţa Vâlcii" despre bani, dar parcă nu banii ar fi principala problemă, ci aerele astea de suficienţă ale celor două teatre, vorbitul din vârful buzelor, mai ales la coana Doina, atitudinea asta de "bâşti, băi, de aici, că noi suntem artişti, ce ştiţi voi, ăştia civilii ?"
Serios vorbind, preşedintele Cîlea şi primarul Rădulescu trebuie să ţină găştile sub control că deja şi-au luat-o-n cap.
Or să sară acum ca arşi şi Migleczi şi Roman că ce ştiu eu, că n-am fost la teatru şi chiar dacă am fost, nu sunt critic de specialitate. Nu sunt, nu sunt, dar nici n-am auzit pe nimeni vorbind despre teatrele astea două. Când eram copil şi frizerii vorbeau despre Tică Dumitrescu, când eram student toţi îl admirau pe Bebe Vlăduţ, mai târziu Goange Marinescu era mai celebru ca fotbaliştii,iar acum ? Simţiri reci, harfe zdorbite. Într-un oraş în care şi dacă calcă taxiul o mâţă se bârfeşte la bloc, nimeni nu zice nimic despre Ariel şi Anton Pann, de parcă ar fi SRI ŞI SIE sau Uzina G, sau eu ştiu ce chestii secrete.
Gata, eu unul m-am plictisit şi să mai scriu despre asta, închei aici, cu snobii nu te pui, n-o să se schimbe nimic. Citiţi şi www.viatavalcii.ro -acolo e un articol mai serios, eu nu pot să-i tratez aşa pe neînţeleşii ăştia, mă pufneşte râsul...
Web Design by DowMedia