Copiii reprezintă eterna primăvară a omenirii, seva proaspătă care-i imprimă o nouă pulsaţie de viaţă, un nou ritm de creştere, o nouă voinţă creatoare. Ei sunt purtătorii noului, al noilor aspiraţii spre mai bine ale societăţii, al noilor căi prin care se continuă progresul neîntrerupt al vieţii materiale şi spirituale.
Pentru fiecare dintre noi, Doamna Învăţătoare va avea întodeauna un loc special în suflet şi în gând. Ea va fi mereu oaza de linişte şi pace sufletească, de bunătate, blândeţe şi gingăşie. Va rămâne mereu izvorul nesecat de sfaturi bune şi gânduri frumoase din care copiii îşi potolesc setea de adevăr şi puritate. Doamna învăţătoare este fiinţa cea mai bună şi frumoasă din lume.
Este normal să fie aşa pentru că sunt la o vârstă când nu cunosc minciuna şi răul din lume, vârsta la care cele mai importante fiinţe de pe pământ sunt părinţii şi Doamna învăţătoare. Lângă Doamna au învăţat să râdă şi să plângă, lângă Doamna au aflat ce înseamnă respectul de sine şi respectul faţă de ceilalţi, împreună cu Doamna au descifrat o parte din tainele vieţii de şcolar şi de om. Doamna învăţătoare este imaginea omului care i-a ajutat să răzbească mai demn în viaţă, s-o înţelegă mai în adânc şi înţelegând-o să o facă mai frumoasă.
Printre aceşti artişti ai vieţii care au văzut ceva mai departe dincolo de orizontul material şi amăgitor al lumii, se numără şi dascăliţa entuziastă, generoasă şi umană de ieri şi… de totdeauna. Când dascălul este dublat de un artist, de un fin cunoscător al sufletului tânăr, el încearcă să răspundă şi năzuinţelor intime ale tinerilor săi ascultători, să întrevadă chiar devenirea lor de mâine.
Vibraţiile de plăcere şi de bucurie sufletească încercate la ora de curs sunt uneori simţite de foştii elevi cu aceeaşi intensitate zeci şi zeci de ani. Ecoul lor nu se pierde poate niciodată. Acest ecou nu este altceva decât suflet din sufletul dascălului de altădată . El devine prin aceasta… NEMURITOR …
Cu aceeaşi blajinitate şi bunătate cu care a şlefuit de-a lungul anilor nenumărate serii de elevi, cu care astăzi se mândreşte Şcoala cu clasele I - VIII Goleşti Vâlcea, a plecat de pe pajiştile copilăriei spre cele ale nemuririi, să înveţe îngerii să cânte, să scrie şi să citească, cea care a fost soţie şi mamă iubitoare, dascăl de excepţie, DOAMNA ÎNVĂŢĂTOARE CÂRSTEA RODICA .
Dumnezeu s-o odihnească în pace !
prof. Mioara Ohîi
Web Design by DowMedia