Romeo şi Jaguarul lui, râmnicenii şi sărăcia lor

Romeo şi Jaguarul lui, râmnicenii şi sărăcia lor

Tiberiu Pîrnău

Râmnicu Vâlcea a încremenit. Nu se mai mişcă nimic. Nici unul dintre marile proiecte afişate în campania electorală. Am fost minţiţi. Romeo Rădulescu se plimbă cu Jaguarul. Maşină, nu animal! Mircia Gutău stă în celulă, resemnat, doborât de căldură, după o zi de muncă. Munceşte, munceşte, munceşte. Nu se mai gândeşte decât la ziua când va respira din nou aerul Râmnicului. Visează la libertate. Romeo a uitat cine l-a ajutat în campanie. Acum îşi dă arama pe faţă. Îşi dezvăluie adevăratul caracter. Unul urât. Un rânjet tâmp pe chip. Aroganţă, aer de atoateştiutor.

Se pupă singur zilnic în oglindă. „V-am tras-o fraierilor! V-am dus de nas şi m-aţi votat! Sunt un maestru al vorbelor goale! Ce p...a mea!“ – aşa vorbeşte cu alter-ego-ul său. Îşi construieşte propria camarilă. Cu perversitate şi spirit machiavelic. Îi înlătură pe oamenii fostului „rege“ al oraşului. Unul câte unul. Le taie capetele. Din brâu. Pe Veţeleanu, pe Ciobanu, pe Avram, pe Bercea, pe... toţi. Are nevoie de o armată a capetelor seci. Una care să urmeze ordinele fără să mişte în front. Cosmin, Alina, Mihaela. Câteva exemple.

Merge frecvent la Bucureşti unde sapă. Cu folos personal. Sapă şi mai târziu culege roadele. Bulacu, Jurcan, Tudor, Vâlcu, Iliescu sunt prăşiţi la grămadă. Precum cartofii. Nu are scrupule. Este pe val şi se foloseşte la maximum de acest avantaj. Efemer. Oraşul este pustiu. Vântul bate a pagubă. Nu se mai mişcă nimic. Nici un utilaj. Doar nişte şmecheri de la Mediaş ne fac harcea-parcea străzile. Şi nimeni cu zice nimic.

 Romeo e prea ocupat cu preamărirea sa ca să mai reacţioneze. Nu-i pasă. Este primar şi doar asta contează. Şi faptul că are Jaguar şi contul doldora de bani publici. Despăgubiri, afaceri cu Delta (nu cu îngheţata), acţiuni de la Concept Invest, case de amanet – Extins, materiale de construcţii vândute şi para-vândute, spaţii închiriate (Oare cui? Şi câţi bani să mai încasezi pe chirii?). Afişează un lux exorbitant. Îi sfidează pe amărâţii de râmniceni. Naivi şi proşti. Aşa am fost. Recunosc! 2012 e departe. Grav este că şi ceilalţi politicieni, cei de la alte partide, tac. Este o tăcere complice. Dureroasă pentru bietul oraş.

Pe zi ce trece Râmnicul nostru se transformă într-o urbe mizerabilă. Un ghetou dintr-o ţară africană. Fără lucrări de modernizare, fără străzi asfaltate, cu apă infectă, urât mirositoare şi nepotabilă, cu trafic supra-aglomerat. Primarul există, dar lipseşte cu deăvârşire. Nu mai există autoritate. Râmnicu Vâlcea devine o umbră a ceea ce a fost, iar Romeo stă pe marginea apei şi îşi admiră freza în tabla fără cusur a Jaguarului de zeci şi zeci de mii de euro...