Tiberiu Pîrnău
Pot să afirm cu mâna pe inimă că la CEC Vâlcea este ceva putred. La fel ca în Danemarca lui Shakespeare. CEC-ul este un sistem învechit, fardat cu pudră occidentală. O formă capitalistă cu fond comunist. De fapt aici guvernează, din păcate, tot o mentalitate de tip comunist. Nu vreau să-i bag în aceeaşi găleată pe toţi funcţionarii, ci doar pe aceia care nu au înţeles încă regulile economiei de piaţă şi ale sistemului bancar autentic.
Şi sunt destui dintr-aceştia la CEC Vâlcea! O regulă simplă, un fel de lege nescrisă, spune că în toate domeniile de activitate: clienţii noştri sunt stăpânii noştri! Regula este valabilă inclusiv în sistemul bancar deoarece fără banii clienţilor, banca şi-a pierde obiectul de activitate. Există, să spunem, o relaţie de interdependenţă între bancă şi clienţii: persoane fizice şi juridice. Un flux de numerar care circulă din ambele părţi şi asigură viabilitatea unei afaceri sau „nevoile personale“ ale unor persoane, dar şi existenţa structurii bancare.
Nu doresc să insist asupra mecanismelor bancare. Tocmai de aceea revin la mentalitatea anumitor funcţionari ai CEC-ului, care au un comportament cu clienţii de mici Dumnezei pe moşia personală. Concret, în ultima perioadă din ce în ce mai multe firme au popriri de conturi. Adică nu-şi pot plăti la timp dările către stat – impozitele – şi Finanţele Publice pun poprire, blochează contul, până la achitarea datoriilor.
Cele mai multe dintre firme sunt de bună credinţă şi nu plătesc deoarece nici ele nu încasează bani de la alte societăţi sau chiar de la instituţii ale statului. Este un cerc vicios. Cea mai mare harababură este creată de faptul că TVA-ul trebuie plătit atunci când este tăiată factura şi nu când este încasată. O imensă aberaţie fiscală, care va duce la groapă o mulţime de firme. Totuşi, legea dă posibilitatea ca atunci când există o poprire în bancă să ai posibilitatea să-ţi plăteşti salariaţii.
Cu o declaraţie pe proprie răspundere şi o copie de pe statul de plată poţi scoate bani pentru plata salariilor. La toate băncile, cu excepţia CEC-ului, poţi să ridici astfel PROPRII bani în câteva minute. Depui hârtiile la ghişeu, funcţionarul bancar îţi face imediat operaţiunea. La CEC lucrurile sunt ultra-încurcate. O birocraţie excesivă ce l-ar scoate din sărite şi pe cel mai calm individ. Aici trebuie să te înarmezi cu răbdare şi să ai nervi de oţel. Iată câte etape trebuie să urmezi la CEC Vâlcea pentru un astfel de caz:
1. Întocmeşti cererea pe proprie răspundere că scoţi banii pentru salarii;
2. Contabilul realizează statul de plată;
3. Mergi la ghişeu;
4. Funcţionarul te trimite la secretariatul directorului;
5. Persoana care îi ţine locul secretarei îţi dă un număr de înregistrare la cerere după un sfert de oră de aşteptare (în cel mai fericit caz!);
6. O persoană, desemnată special pentru astfel de cazuri, este chemată la secretariat;
7. Persoana respectivă analizează cererea cu un aer arogant şi ultra-superior;
8. Primeşti în sfârşit aprobarea să ţi se dea proprii bani (în cazul fericit) sau eşti trimis la plimbare pentru că nu ai pus bine o virgulă pe cerere.
Păi să nu-ţi vină să o iei razna! De ce să pierdem noi, clienţii, ore întregi când acest circuit se poate scurta în doi timpi şi trei mişcări? Nu există voinţă sau putinţă? Poate că numai astfel se poate justifica şi activitatea anumitor funcţionari, care vegetează prin birouri! Stau şi mă gândesc. Nu înţeleg de ce sunt tratat pe banii mei, eu – CLIENTUL, aproape ca ultimul infractor de către CEC Vâlcea?
Web Design by DowMedia