Prin manevre economico-securiste
-- Dan Voiculescu încearcă să pună mâna pe sarea românească pentru a putea negocia în forţă, în termenii dictaţi de el, cu întreaga industrie chimică. * Schema de preluare a controlului asupra SALROM a fost gândită în trei paşi.
Felix turnătorul, împreună cu oamenii săi din AVAS, Guvern, Ministerul Economiei şi SALROM, a întocmit deja planul de divizare a Societăţii Naţionale a Sării în două unităţi de producţie.
Prima ar fi cea de sare gemă - neproductivă, inutilă şi păguboasă, iar cea de-a doua, de sare industrială, folosită pe scară largă în industria chimică pentru producerea clorului, acidului clorhidric etc., produse de care depinde o bună parte din industria Romaâniei, dar care reprezintă şi un factor important la export. Prezentăm în cele ce urmează operaţiunile prin care Voiculescu şi oamenii săi implantaţi în toate structurile de decizie la nivelul statului au contribuit şi contribuie la preluarea monopolului asupra sării din România.
Primul pas în preluarea SALROM a fost făcut odată cu instalarea în funcţia de director general a lui Marcel Nicolaescu, fost lider al P.C. Sector 6, apropiat al administratorului Grivco, Mihai Lazăr. Nicolaescu a fost numit în fruntea societăţii SALROM de către fostul ministru al Economiei şi Comerţului, conservatorul Codruţ Şereş.
Prin urmare, în 2005, Marcel Nicolaescu a preluat o societate puternică, cu profit imens, cu parteneri peste tot în Europa şi cu un potenţial de afaceri fantastic, după cum o demonstrează şi radiografia patrimoniului şi clienţilor societăţii SALROM (vezi facsimil, jos).
Discursul politic al lui Nicolaescu, culmea, legat de activitatea economică a socieăţtii a fost permanent acelaşi: activele nu fac doi lei, SALROM trebuie privatizat şi aşa mai departe. Tactica, inoculată de Voiculescu directorului Nicolaescu, este una veche, folosită de mai toţi cei care au privatizat, după Revoluţie, economia românească, dupa principiul: afacerea nu merge, s-o dăm altuia, în cazul nostru lui Felix turnătorul.
Aşadar, primul pas al acaparării SALROM de către Voiculescu a fost realizat prin plantarea lui Marcel Nicolaescu în funcţia de director general. A urmat pasul doi.
Axa Voiculescu - Fondul Proprietatea - SALROM
În anul 2007, Guvernul, "motivat" de necesitatea împlinirii economice a societăţii SALROM, decide, prin Ordonanţa de Guvern 81/2007, să dea Fondului Proprietatea 49% din capitalul social al mamutului sării româneşti. Este cel de-al doilea pas gândit şi înfăptuit de creatorul "partidului televizor", Felix turnătorul, care a făcut tot ce i-a stat în putinţă ca SALROM să ajungă în portofoliul Fondului Proprietatea, şi nu oricum, ci cu 49%.
Este de notorietate faptul că Dan Voiculescu e unul dintre cei mai mari cumpărători ai acţiunilor Fondului Proprietatea. Potrivit datelor neoficiale, dar care sunt prezentate în piaţă de către "jucătorii" acţiunilor Fondului Proprietatea, Voiculescu deţine între 3,5 si 4%. Această pondere este enormă, ca putere decizională, într-o afacere care depăşeşte cinci miliarde de euro.
Experţii în domeniu şi-au exprimat părerea ca un factor decizional de o asemenea anvergură din Fondul Proprietatea, care are la dispoziţie 49% din SALROM şi directorul, poate influenţa în mod decisiv activitatea economică a societăţii. Dar Felix turnătorul nu s-a oprit aici. Securiştii din spatele lui l-au învăţat cum să facă pasul trei.
2%, lovitura de graţie
În acest moment, Felix turnătorul îl are înfipt la SALROM pe Marcel Nicolaescu în funcţia de director general, posedă circa 4% din Fondul Proprietatea, fond care deţine 49% din SALROM. Pentru a pune cruce unei societăţi extrem de bogată şi profitabilă, Felix turnătorul a demarat lovitura de graţie: să obţină de la AVAS un nevinovat de 2% din SALROM. Reamintim aici că AVAS deţine 51% din SALROM, fiind aşadar acţionarul care poate decide soarta societăţii.
Dacă AVAS, prin grija şefului ei Teodor Atanasiu, va decide să scoată la licitaţie 2% din SALROM, probabil că niciun alt afacerist nu va avea interes să investească un procent atât de mic. Nu are sens să bagi mulţi bani într-o afacere pe care nu o poţi controla nici măcar din prisma micului acţionar. De asemena, este absurd ca AVAS să se saboteze singură şi să vândă 2% din 51% pentru că în acest caz îşi pierde statutul de acţionar majoritar, un statut după care tânjeşte orice om de afaceri.
Şi atunci, vă întrebaţi, de ce Voiculescu doreşte NUMAI 2% şi de ce este această manevră o lovitură de graţie dată SALROM? Pentru că, cu NUMAI 2%, Voiculescu poate juca la două capete dacă luăm în considerare faptul ca atât AVAS, cât şi Fondul Proprietatea vor deţine fiecare 49% din acţiunile SALROM. Prin votul său de 2% el poate decide soarta sării româneşti, fie de partea Fondul Proprietatea - unde are interese pur financiare, fie de partea AVAS - unde are interese în alte societăţi din portofoliul statului. Cu alte cuvinte, când acţionarii Fondului vor dori dividende de la SALROM vor trebui să-l mângâie pe creştet pe Felix turnătorul; când AVAS va dori să acţioneze la SALROM, Atanasiu va trebui să-l mângâie pe acelaşi Felix turnătorul.
Ca un ultim aspect, menţionăm că în anul 2006, statul român a refuzat oferta firmei austrice Salinen Austria, în valoare de 60 de milioane de euro, pe motiv că era prea puţin, deşi în condiţiile de astăzi, după cum v-am arătat mai sus, motto-ul conducerii SALROM este "nu merge, s-o dăm altuia", în acest context traducerea cuvantului "altuia" fiind Dan Voiculescu.
Patrimoniul şi clienţii SALROM
Pentru a explica ce înseamnă SALROM, vă prezentăm o scurtă radiografie a acestei societăţi.
Unitatea comercială SALROM este formată din Ocna Dej - unitate de producţie sare pură 99,36%, 80% export; Cacica - unitate de producţie sare recristalizată, monopol, deţine în portofoliu o imensă bază de agrement; Ocna Mureş - unitate de producţie pentru soda calcinată uşoară, soda caustică solidă şi soluţie, bicarbonat de sodiu, silicat de sodiu, silicat de potasiu, carbonat de sodiu anhidru pentru uz fotografic şi cinematografic, singura unitate care produce asemenea substanţe; Praid-sare industrială pentru drumuri, 80% export; Ocnele Mari din Râmnicu Vâlcea - posesoare de saline şi exploatări de calcar; Slănic Prahova unitate de producţie sare gemă de masă şi posesoare a unei baze turistice, precum şi Târgu Ocna, unitate de producţie de sare gemă şi alimentaţie, plus baza de tratament şi agrement.
Dacă acesta este patrimoniul SALROM, impresionant după cum se poate vedea, să vorbim şi despre beneficiarii, partenerii de afaceri ai acestei societăţi. Printre ei se număra Oltchim Râmnicu Vâlcea, Uzinele Sodice Govora, Chimcomplex Borzeşti, Azo Mureş etc, plus alte societăţi comerciale aflate peste hotare, care depind de materia primă furnizată de SALROM.
Contract atribuit fără temei legal
Pentru a nu fi acuzaţi că nu discută şi cu oamenii lui Voiculescu, ZIUA i-a adresat lui Marcel Octavian Nicolaescu, directorul general SALROM, câteva întrebări pentru a lămuri situaţia acestei companii în perspectiva iminentei privatizări a procentului de 2%.
La întrebarea noastră dacă societatea este profitabilă, Nicolaescu a răspuns: "SALROM nu a primit în ultimii zece ani ajutoare financiare de la bugetul de stat, (...) a înregistrat profit în ultimii zece ani, fără excepţie şi a încheiat şi prima jumătate a anului în curs cu profit."
În acest context, "profitabil", ne-am exprimat nedumerirea cu privire la necesitatea privatizării. Am primit următorul răspuns: "Având în vedere ultimele evoluţii pe piaţa europeană şi locală a sării, precum şi o serie de factori perturbatori, cum ar fi reducerea consumului principalilor beneficiari, creşterea continuă a tarifelor de transport pe calea ferată, creşterea an de an a preţurilor la energie şi combustibil şi concurenţa neloaială a producătorilor din Ucraina şi Belarus, societatea nu se va putea menţine pe piaţă fără un aport substanţial de capital".
Următoarea întrebare adresată aghiotantului lui Voiculescu a fost legată de identificarea temeiului juridic în baza căruia a fost desemnată de către Consilul de Administraţie Societatea Generală a Experţilor Tehnici SA, pentru a evalua activele SALROM, şi nu s-a dispus efectuarea unei licitaţii. Ei bine, la această întrebare Nicolescu ne-a oferit un răspuns scris năucitor: "Motivul pentru care CA al societăţii a decis înlocuirea licitaţiei pentru selectarea unui evaluator al activelor şi acţiunilor societăţii cu un contract de atribuire directă nu are la bază un temei legal".
Sinceritatea debordantă a directorului Nicolaescu nu s-a oprit aici. La ultima întrebare referitoare la valoarea pe care speră să o obţină în urma licitaţiei de privatizare a societăţii, Nicolaescu a răspuns candid: "Cât priveşte valoarea estimată a se obţine în urma privatizării societăţii, trebuie să vă precizăm că nu o cunoaştem".
Voichiţa RASCANU şi Laszlo KALLAI (material apărut în data de 22.09.2008 în cotidianul naţional „Ziua“)
Web Design by DowMedia