Dilema COSR pentru Olimpiada asiatică:
- vâlceanca Steluţa Luca, cea desemnată pentru a face acest lucru, a anunţat că se retrage de la echipa naţională
Se apropie cu paşi repezi cea mai importantă competiţie sportivă a planetei, Olimpiada. Aceasta va debuta la începutul lunii august în capitala Chinei, Beijing. Pentru că de data aceasta se confruntă cu probleme, Comitetul Olimpic şi Sportiv Român ia în calcul şi o variantă de rezervă pentru sportivul care va purta drapelul tricolor la festivitatea de deschidere a JO. Comitetul Executiv al forului olimpic prezidat de Octavian Murariu a stabilit ca portdrapel să fie handbalista Steluţa Luca (foto), însă interul dreapta s-a confruntat cu probleme medicale la spate care i-au pus sub semnul întrebării prezenţa la Olimpiadă.
„Dacă Luca nu va ajunge la Beijing, am decis ca portdrapel să fie tot o jucătoare de la naţionala de handbal, în speţă căpitanul acesteia”, a declarat secretarul general al COSR, Ioan Dobrescu. Luca a efectuat luni un nou control medical şi a trimis marţi documentul la INMS. „Am decis că e momentul să mă retrag de la echipa naţională. Îmi cer scuze tuturor celor pe care poate i-am dezamăgit când am luat această hotărâre, dar cred că e mai bine aşa”, a spus Steluţa Luca. Aceasta a mai precizat însă că va mai juca încă doi ani la Clubul Sportiv Oltchim.
Scrisoarea Steluţei Luca adresată FR Handbal
În ultima vreme s-au făcut tot felul de speculaţii vizavi de modul în care Steluţa Luca a decis să se retragă de la echipa naţională. Pentru a pune punct oricăror astfel de suspiciuni, marea handbalistă a decis să dea publicităţii scrisoarea pe care a trimis-o încă din 27 iunie Federaţiei Române de Handbal. Iată conţinutul acestei scrisori emoţionante.
Stimate domnule preşedinte Cristian Gaţu,
Îmi este foarte greu să scriu aceste rânduri. Este o decizie pe care am luat-o după îndelungi meditaţii, în condiţiile în care pentru acest lucru am avut nevoie de 14 ani de lot naţional, peste 240 de jocuri internaţionale sub culorile României şi circa 1100 de goluri înscrise. Parcă ieri am debutat la echipa de senioare, cu toate că fac referire la anul 1994. Un an după acel debut am devenit campioană mondială de tineret, dar tot nu a fost suficient.
Au trecut anii, am participat la patru ediţii ale Camionarului European de handbal feminin, (1994, 1998, 2000, 2002) la şapte ediţii consecutive ale Campionatului Mondial (1995, 1997, 1999, 2001, 2003, 2005, 2007) iar Olimpiada din 2000 de la Sydney nu am cum să o uit vreodată. Sunt alte zeci de jocuri cu farmecul şi importanţa lor, momente de tensiune ce numai competiţia sportivă ţi le poate oferi, am vizitat aproape toate ţările din Europa, am călătorit pe trei continente şi mă pot bucura de faptul că în 2005 am devenit vicecampioană mondială. Astăzi decizia mea vine să întrerupă toate aceste bucurii.
Am ajuns la concluzia că fizic şi biologic nu mai fac faţă exigentelor impuse de înalta performanţă şi ca atare nu mai pot corespunde cerinţelor antrenorilor, federaţiei şi de ce nu, suporterilor care aşteaptă mult mai mult de la mine. Ca atare, vă rog, domnule preşedinte, să aprobaţi retragerea mea de la echipa naţională de handbal feminin a României.
Mulţumesc tuturor celor care în toţi aceşti ani au fost alături de mine, Federaţiei Române de Handbal şi Comitetului Olimpic şi Sportiv Roman, Clubului sportiv „Oltchim” şi cluburilor din străinătate la care am activat (PIDIGI Dossobuono – Italia, Randers HK şi FCK Copenhagen – Danemarca) . Mulţumesc tehnicienilor care m-au descoperit, format şi convocat la lotul naţional, le mulţumesc în mod special pentru că m-au acceptat ca pe un om normal cu bune si rele, asigurându-i totodată că le voi purta un sincer şi profund respect pentru tot ce au reuşit să îmi transmită din profesia dumnealor.
Le mulţumesc membrilor Comitetului Olimpic şi Sportiv Roman pentru onoarea care mi-au acordat-o de a fi port drapelul delegaţiei României la Jocurile Olimpice de la Beijing în calitate de căpitan al echipei naţionale şi îmi cer scuze pentru faptul că prin gestul meu de retragere le refuz această onoare deosebită cu care un sportiv nu se întâlneşte, poate, niciodată în viaţă. Ştiu că decizia mea va cântări greu în următoarele zile, mă încearcă deja clipe de nostalgie dar cred că la fel de important şi de apreciat trebuie să fie şi momentul prin care singur decizi că trebuie să laşi locul altcuiva.
O să ţin pumnii echipei şi îi urez de pe acum mult succes, o să fiu alături de întreaga delegaţie a României la Jocurile Olimpice şi o să mă consolez cu ideea că pentru încă doi ani o să joc la echipa mea de club, „Oltchim” Rm. Vâlcea. Sperând că o să înţelegeţi gestul meu şi o să fiţi alături de mine în scurta perioadă sportivă rămasă până la retragerea definitivă din handbal, va rămân aceeaşi jucătoare – inter dreapta - de încredere.
Portdrapelul României de-a lungul timpului
De-a lungul timpului, cei mai prolifici sportivi români au avut onoarea de a fi portdrapelul ţării noastre la Olimpiadele disputate până acum. În ultimii 50 de ani doar doi sportivi au avut această onoare de a fi portdrapelul României de mai multe ori. E vorba de Aurel Vernescu, de la caiac – canoe, care a fost portdrapelul ţării noastre la Olimpiadele din anii 1964, 1968 şi 1972, şi de canotoarea Elisabeta Lipă, care a dus steagul României la Olimpiadele din 2000 şi 2004. Iată care au fost sportivii români ce au purtat steagul ţării la olimpiadele desfăşurate în ultimii 50 de ani pe planetă.
1952: Constantin Dumitru (atletism); 1956: Iosif Sârbu (tir) şi Nicolae Marcoci (atletism); 1960: Alexandru Bizim (atletism); 1964: Aurel Vernescu (caiac – canoe); 1968: Aurel Vernescu (caiac – canoe); 1972: Aurel Vernescu (caiac – canoe); 1976: Nicolae Martinescu (lupte); 1980: Vasile Andrei (lupte); 1984: Corneliu Ioan (tir); 1988: Nicu Vlad (haltere); 1992: Costel Grasu (atletism); 1996: Iulian Ruican (canotaj); 2000: Elisabeta Lipă (canotaj); 2004: Elisabeta Lipă (canotaj).
Web Design by DowMedia