Traian Guminski
E ca o boală incurabilă. Se manifestă în toate domeniile. În presă şi în politică mai ales s e manifestă prin denigrare şi zvonuri. Un jurnalist bun sau un politician este acuzat de câte şi mai câte de către concurenţii săi, uneori chiar de către cei d e lângă el. Când reuşeşte să ridice o organizaţie sau o firmă de la zero invidia este şi mai mare. În ediţia trecută explicam de ce redacţia noastră îl va vota pe deputatul liberal Emilian Frâncu ca preşedinte al Consiliului Judeţean.
Nu mai reluăm calităţile sale şi motivaţiile noaste. Precizăm doar că am descoperit multe asemănări cu liderul liberal. Când Frâncu obţinea conducerea PNL Vâlcea partidul era în opoziţie, era măcinat de diferite grupuri interne, avea cel mult 8-9 la sută în sondaje şi părea că nu poate fi dezvoltat într-un judeţ roşu. Nici firma noastră nu era cunoscută acum trei ani. Liderul liberal a deschis porţile şi a luat oameni, de unde a putut dar oameni care s e pricepeau. Care ştiau să facă politică. Nu s-a temut de concurenţă internă.
A luptat şi a promovat eficienţa. Firma noastră editoare a căutat mereu oameni buni. A renunţat la lichele iar cei care nu s-au putut adapta au plecat singuri. Exact ca la liberali. Am promovat produse noi. Am folosit cuvântul „Profesionist” până l-am transformat în brand. Am luat marca , am făcut o revistă cu acelaşi nume, am dezvoltat ediţiile noastre pe internet. Acum suntem cei mai citiţi pe internet, avem un tiraj uneori cât trei cotidiene la un loc şi suntem căutaţi de parteneri pentru publicitate.
Ca şi Frâncu pe măsură ce ne dezvoltam, ce deveneam mai cunoscuţi, creştea numărul duşmanilor noştri. Numărul proceselor ce ne-au fost intentate de fel de fel de oameni de afaceri controversaţi, politicieni îmbogăţiţi peste noapte sau falşi revoluţionari, a crescut. Dovadă a faptului că profesionalismul nostru deranja. Nu vreau să dau nume de jurnalişti fără nume. Care sunt de ani buni mâzgălitori de hârtie dar nu au avut nici un proces. Pentru că nimeni nu te cheamă în instanţă când scri după dictare în birourile unor directori sau abordezi subiecte insipide.
Nu suntem cei mai bogaţi din presă aşa cum nici Frâncu nu este cel mai bogat din politica locală. În vârful banilor stau mai mereu nu cei care muncesc mai mult sau mai bine ci cei care fac mai multe afaceri necurate. Cei care îşi permit să nu-şi plătească datoriile aşa cum fac concurenţii noştri principali. Organizaţia PNL este acum una modernă, eficientă, viabilă, condusă de oameni care au făcut din politică o profesie.
Iar profesioniştii stârnesc mereu invidiile falşilor profesionişti, a celor care se cred buni dar văd că nu sunt, simt că nu pot mai mult, nu înţeleg de ce sunt căutaţi cei ca noi şi votaţi cei ca Frâncu. Nu le rămâne decât să bârfească, să-şi cumpere maşini scumpe şi vile pe datorii dar să tremure de frică că va veni un moment în care nu vor avea cum să-şi achite ratele. Contează foarte mult pentru echilibrul tău să poţi fi un om care să nu invidieze pe nimeni din tagma sa.
E cineva din politică pe care Frâncu îl poate invidia în Vâlcea? Cu siguranţă că nu! Poate de aia şi merită pentru el să continue. Pentru noi merită cu siguranţă chiar dacă asta înseamnă a fi profesionişti şi zi şi noapte, 365 de zile pe an, şi acasă şi pe stradă şi în pat şi în discotecă şi la înmormântări şi în concedii, şi la nunţi şi la botezuri. Un jurnalist bun este mereu la muncă exact ca un politician.
Canalul media care are cei mai mulţi profesionişti devine cel mai bun. Iar brandul nu se păstrează ci se degradează în absenţa profesioniştilor, exact ca în politică. În Vâlcea sunt două ziare şi două partide ce cad mereu, în fiecare zi. Pentru că sunt conduse… de invidioşi!
Web Design by DowMedia