Nicolae Sofianu a mai băgat câteva miliarde în artă

Nicolae Sofianu a mai băgat câteva miliarde în artă

Joi, 29 septembrie, la „Casa Roxi „ din Drăgăşani a avut loc festivitatea de închidere a Taberei de Sculptură organizată de Fundaţia „Ordinul Moşnenilor.” Omul de afaceri Nicolae Sofianu a fost cel care a sponsorizat în întregime această tabără de creaţie la care au luat parte cunoscuţi sculptori din ţară, muţi profesori universitaro, dar şi un bulgar. Fiecare dintre ei au lucrat într-un bloc de marmură albă de Ruşchiţa o lucrare figurativă. Demn de menţionat recordul de trei săptămâni pentru realizarea unor lucrări destul de complicate.

Râmnicu va avea un Muzeu privat

Nicolae Sofianu în colaborare cu Filiala Vâlcea a Uniunii Artiştilor Plastici din România a organizat anul trecut Tabăra de Pictură „ Brădet” , în zona Brădişor în care peste 150 de artişti plastici au lucrat în cadrul unor sejururi de câte 10 zile şi în acest an în trei sejururi. Toţi pictorii au realizat, cu materialele oferite de gazdă, câte două tablouri. În acest fel s-au strâns câteva sute de tablouri care vor face parte din patrimoniul unui Muzeu de Artă Contemporană românească. Iniţial acest muzeu trebuia realizat la Călimăneşti. La manifestarea din Drăgăşani Nicolae Sofianu, un adevărat Mecena pentru artiştii contemporani, a anunţat că Muzeul va funcţiona în Parcul Zăvoi, ocupând o mare parte din clădirea în care „Grup Sofianu” construieşte unul dintre cele mai cochete şi elegante hoteluri din judeţ. Anul acesta Grup Sofianu a mai organizat o tabără de sculptură în comuna Budeşti în perioada 21iulie-11 august unde cunoscuţii fraţi Popescu, Paul (Tg. Jiu) şi Emilian ( Craiova) au realizat două lucrări figurative, primul în marmură albă de Ruşchiţa al doilea în piatră ocru de Viştea. Grup Sofianu a ianugurat anul acesta Hotelul „Casa Roxi „ din Drăgăşani, locaţie ce va fi prinsă în „ circuitul vinului”. Nicolae Sofianu s-a gândit să mai facă o tabără şi l-a „ împuternicit” pe Paul Popescu, cu o bogată experienţă în domeniu, să organizeze la Drăgăşani această tabără care s-a încheiat la finele săptămânii trecute. A fost invitat şi bulgarul Ceavdar Velcev, profesor de arte plastice la Universitatea din Veliko Târnovo, care a lucrat pentru prima dată în marmură românească şi a realizat cea mai mare lucrare din cariera sa. Lucrarea s-a intitulată „ Dimineaţă” a fost achiziţionată de Grup Sofianu şi va fi expusă într-una din societăţile grupului fără a face parte din piesele expuse în Muzeul destinat strict lucrărilor artiştilor români. Talentaţii Paul Popescu (Tg.Jiu), Alexandru Gavrilaş şi Mircea Mocanu ( ambii din Bistriţa), Marcel Stanciu ( Baia Mare), Marius Ivanovici ( Piteşti), Lucian Tudorache ( Piatra Neamţ), Gheorghe Zărnescu ( Bacău) şi Ilarion Voinea ( Cluj) au tras la sorţi blocurile de marmură şi au lucrat ca nişte sclavi trei săptămâni realizând, spunem noi în asentimentul tuturor colegilor din presă prezenţi la Drăgăşani, nişte lucrări deosebit de frumoase, care par a avea o temă comună chiar dacă nu a fost impusă şi care cu siguranţă vor fi admirate de cei care vor vizita viitorul Muzeu.

Sculptura a devenit un „sport” de lux

Participanţii la Tabăra de la Drăgăşani au discutat cu noi, foarte deschis, în cadrul unei conferinţe de presă din care prezentăm ideile mai importante. Acestea ar fi în primul rând legate de faptul că foarte puţini oameni fac ce face Sofianu. Adică să investească pentru conservarea artei contemporane şi să o culeagă pentru a oferi în viitor, după globalizare, un reper generaţiilor viitoare despre sculptura, muzica lăutărească, pictura şi ceramica din ţara noastră. Datorită preţurilor materialelor, câteva zeci de milioane un bloc de marmură, cinci milioane un disc diamantat şi pentru o lucrare sunt necesare câteva asemenea discuri, nu există artişti care-şi permit să relizeze lucrări necomandate. Iar lucrările comandate sunt de obicei busturi ale unor personalităţi sau diverse monumente cerute de localităţi, de administraţii locale. Oameni ca Sofianu încurajează arta liberă şi o strâng în muzee pentru a fi accesibilă tuturor. Artiştii plastice se ajută în astfel de tabere şi în manipularea materialelor dar şi în idei, se cunosc mai bine între ei, schimbă cunoştiinţe pe care nu le-ar putea schimba astfel şi transmit mai departe secrete specifice zonelor din care provin. Pictorii şi sculptorii care realizează ceva în comun, în cadrul unor tabere de acest gen scot ce au ei mai bun, se autodepăşesc în imaginaţie şi perfecţiune pentru că, în interior se simt ca într-o competiţie ‚în care trebuie să dovedească presei şi organizatorului taberei că nu au nimerit întâmplător acolo şi că au de spus ceva şi de arătat ceva. În final artistul primeşte banii promişi pentru lucrare dar se desparte de opera sa mai uşor ştiind că ea va face parte dintr-o colecţie ca cea pe care o realizează Nicu Sofianu.

Traian Guminski