Despre unitate de partid şi alianţă

Despre unitate de partid şi alianţă

Doar cine e orb nu vede prăpastia, mare cât podul Vinerii Mari, dintre organizaţiile vâlcene ale PNL şi PD. Nu numai că nu a mai fost organizată o conferinţă de presă comună a celor două partide de nu mai ştiu când (cred că imediat după alegerile din 2004 a avut loc cea mai recentă), dar ori de câte ori pot, liderii celor două formaţiuni politice nu pierd nici un prilej să-şi ardă câte una la gioale. Motive se găsesc la tot pasul, numai chef de zâzanie să ai. Urmând exemplul şefilor cei mari de la Bucureşti, politicienii vâlceni găsesc de bun augur să se gratuleze cu ironii, măcar pentru deliciul presei. Dacă liderul PNL Vâlcea, Emilian Frâncu are mereu ceva de comentat despre acţiunile primarului pedist al Râmnicului, dându-i acestuia prilejul să-l sfătuiască pe liberal să-şi vadă de propria-i ciorbă, senatorul Dorel Jurcan, preşedinte al democraţilor vâlceni, preferă să-şi trateze colegii de alianţă cu spatele. Nu-i vorbeşte nici de rău, dar nici de bine. Ignor total, care spune multe despre relaţiile existente în sânul Alianţei la nivel local.

Pentru că nu sunt în nici o alianţă, pesediştii vâlceni nu au găsit altceva mai bun de făcut decât să-şi dea palme singuri. Neavând cu cine să se certe, social-democraţii au avut grijă dintotdeauna, şi în ultima vreme mai abitir decât oricând, să inventeze noduri în papură. Neavând nişte liberali pentru a crea o prăpastie, pesediştii s-au dovedit perspicaci: au inventat o prăpastie internă, care sparge partidul în cel puţin două fracţiuni. Nu mă refer neapărat la nesfârşita poveste de dragoste Cîlea-Vlădoiu, ci la atmosfera existentă în partid. Nu ştiu dacă buba vine din atitudinea oarecum de tristă amintire a preşedintelui organizaţiei, care obişnuieşte mult prea des să folosească tehnica georghiudejistă de a raporta câţi coceni şi membri de partid au fost recoltaţi la hectar pentru ca cifrele organizaţiei să dea bine în Kisselef. Cert este că avem de-a face atât cu o ruptură de structură, cât şi cu una de reprezentare.

Cât despre celelalte partide, gen PC sau PRM, lucrurile sunt destul de simple. Rupturile, dacă există, sunt imperceptibile, cel puţin la primul nivel. Explicaţia ar putea fi aceea că liderii celor două formaţiuni politice reprezintă într-o proporţie covârşitoare partidele cu pricina, acaparând întreaga atenţie a presei. Fără structuri foarte complicate, PC şi PRM se confundă de cele mai multe ori cu liderii, Dumitru Buşe şi Nicolae Pătru, nelăsând practic loc foarte multor speculaţii. Oricum, între timp au fost rezolvate şi puţinele pretexte de ruptură: Dumitru Becşenescu a plecat din PC iar Ion Nuică a fost tras pe dreapta prin neprecupeţita grijă a lui Nicolae Pătru.

Una peste alta, politicienii vâlceni sunt, dacă nu tineri, măcar neliniştiţi. Nevoia de acţiune provoacă mici furtuni iar conflictele de la Bucureşti le aprofundează. Cât despre unitatea afişată de liderii tuturor partidelor despre care am făcut vorbire mai sus, fie că sunt în alianţă sau nu, aceasta este doar imagine, bună de păcălit membrii de partid retardaţi.

• Octavian HERŢA