Doi ţărani vecini, de mult
Pentru capre-aveau un cult.
Că dădeau lapte şi carne,
Părul, pielea chiar şi coarne
Şi mâncau foarte puţin… "Capra-i animal divin!
Ea şi-n tradiţii are rol, Iar anului nou îi e sol…"
Capra mea face trei iezi Şi, când trece prin livezi,
Curăţă pomii în grabă De lăstarii fără treabă!...
Şi-ar fi vorbit ţăranii mei Zile-ntregi şi nopţi de vrei
Despre vaca lor cea mică De n-ar fi venit Sinică,
Bravul nostru curător, Cu un ţap cât un tractor,
Care, încărcat cu dor, A năvălit pe biata capră
Dornică de o agapă… Şi, cum ţapul era mare,
Iar dorinţa ei în floare, S-au iubit fără-ncetare
Pân' la ultima suflare… Văleu, văleu. Bă, Sinică,
Fi-ţi-ar ţapul de ocară! Îmi luaşi vaca mea cea mică
Şi copiii mă omoară! De unde mai iau eu lapte?
Bă, Sinică, fă-mi dreptate, Cât de cât, nu mă lasa,
Doar eşti curător, ce dracu, Ori mă vrei, sărac, aşa,
Cum, poate, îţi este placu! Şi, dacă vrei, să ne-mpăcăm,
Du ţapul şi la vecin!... Că altfel… ne lăudăm
Şi nu-mi place mult venin! Morala are vechime,
Şi este-n mintea orişicui: Să moară, zice oricine,
Şi capra vecinului! G. Alunelă.
