Înaltpreasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie și slujba Aghesmei Mari la Catedrala Arhiepiscopală „Sfântul Ierarh Nicolae” din Râmnicu-Vâlcea și a reliefat în cuvântul de învățătură împărtășit preoților și credincioșilor că „Epifania este sărbătoarea în care Domnul S-a făcut cunoscut tututor și descoperă, totodată, mărturisirea întregului cosmos despre dumnezeirea Fiului întrupat: cerurile s-au deschis iar oamenii au întrezărit bucuria Raiului, Iordanul și-a întors apele Sale: „Tinsu-și-a Iordanul apele ca pe un spate cu cutremur ca să primească pe Ziditorul, Cel Ce S-a botezat trupește și a sfințit pe toți”.

Sfântul Grigorie Palama învață că cerurile au devenit propovăduitori ai Treimii iar prin intrarea lui Dumnezeu în apele Iordanului, firea apelor se sfințește și devine hristoforă: „astăzi apele Iordanului se petrec în vindecări cu venirea Domnului”, cum glăsuiește cântarea liturgică.

Epifania ni-L arată pe  Domnul Hristos intrând deplin în activitatea Lui mântuitoare și este  un „anunț” al iubirii lui Dumnezeu față de oameni prin Fiul Său, după cum arăta Părintele Dumitru Stăniloae.

Se botează Hristos şi iese din apă, ridicând împreună cu Sine lumea: „Lumina cea adevărată S-a arătat și luminare tuturor Se dăruiește. Se botează cu noi Hristos, Cel Ce este mai presus de toată curăția. Pune sfințenie în apă și curăție sufletelor se face aceasta”. Fiul lui Dumnezeu a primit botezul de la Ioan pentru a împlini smerenia pe care o cerea legea, căci, spune Sfântul Vasile cel Mare, „înainte de a se pune început nou vieții, trebuie să se pună capăt celei vechi”. El, Stăpânul, a venit la slugă și a cerut să fie botezat. S-a botezat Mântuitorul Hristos de către Ioan, nu pentru iertarea păcatelor, că nu le avea, nu pentru pocăință, ci, spune Sfântul Ioan Damaschin: „Se botează pentru că Și-a împropriat curățirea mea, ca să zdrobească capetele balaurilor din apă, ca să înece păcatul, ca să înmormânteze pe tot Adamul cel vechi în apă, ca să sfințească pe Botezătorul, ca să împlinească Legea, ca să descopere taina Treimii, ca să ne dea nouă pildă și exemplu de a ne boteza”.

Domnul nostru Iisus Hristos a venit la Iordan pentru a lucra „cea de a doua naştere”: „Se îmbracă astăzi cu apa Iordanului, nu El având trebuinţă de aceasta spre curăţire, ci lucrându-ne nouă în Iordan cea de a doua naştere. O, minune! Hristos, Dumnezeul şi Mântuitorul sufletelor noastre, fără de foc topeşte şi zideşte din nou fără de sfărâmare şi mântuieşte pe cei ce se luminează întru Dânsul”, arată una dintre cântările din slujba Litiei a acestui Mărit Praznic. „Deschizându-se porțile cele de sus, trimițând de acolo Duhul și chemându-ne în patria cea din ceruri, Hristos ne duce de la vechea viețuire la noua viețuire. Nu numai că ne cheamă, ci ne dă și cea mai mare vrednicie. Nu ne-a făcut îngeri și arhangheli, ci fii ai lui Dumnezeu, fii iubiți; și astfel ne dă să moștenim cerul”, învață Sfântul Ioan Gură de Aur.

Epifania este sărbătoarea care descoperă întregii creații Lumina Sfintei Treimi, Care S-a arătat la Iordan, într-o Epifanie copleșitoare: „Arătatu-Te-ai astăzi lumii şi Lumina Ta, Doamne, s-a însemnat peste noi, care cu cunoştinţă Te lăudăm. Venit-ai şi Te-ai arătat, Lumina Cea Neapropiată”, mărturisește condacul sărbătorii. Fiul lui Dumnezeu, plinirea tuturor bunătăților, a risipit întunericul necunoștinței cu arătarea Preasfintei Treimi, pentru ca întreaga creație și toată făptura să se înveșmânteze de slava dumnezeirii”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului.