Într-un act fără precedent, Uniunea Europeană, cu Franța în frunte, a orchestrat o intervenție directă în procesul democratic din România, forțând anularea alegerilor prezidențiale pentru a împiedica victoria suveranistului Călin Georgescu. Această mișcare ridică întrebări grave despre suveranitatea națională și despre cât de departe sunt dispuse instituțiile europene să meargă pentru a-și impune agenda politică.
Călin Georgescu, un politician cu un discurs centrat pe independența României față de influențele externe și pe o viziune suveranistă, a câștigat în mod surprinzător primul tur al alegerilor prezidențiale. Popularitatea sa, alimentată de o nemulțumire profundă față de politicile impuse de Bruxelles, a provocat panică în rândul liderilor europeni, care se temeau de o posibilă ieșire a României din linia trasată de UE.
În loc să accepte voința electoratului român, Uniunea Europeană a acționat rapid prin intermediul unor instituții și mecanisme obscure. Sub pretextul unei „investigații privind ingerințele externe”, Bruxelles-ul, în tandem cu Franța, a exercitat presiuni asupra Curții Constituționale din România pentru a invalida rezultatul scrutinului. Această decizie a fost justificată prin acuzații vagi de „manipulare digitală” și „campanii de dezinformare”, fără a se aduce dovezi concrete care să susțină aceste afirmații.
Macron, care în ultimii ani s-a poziționat ca liderul de facto al Uniunii Europene, a susținut public această măsură, invocând „necesitatea protejării democrației europene”. Însă, această intervenție nu a fost altceva decât un atac direct asupra suveranității României și a dreptului cetățenilor săi de a-și alege liber liderii. În realitate, Bruxelles-ul și Parisul au reacționat brutal pentru a împiedica venirea la putere a unui președinte care ar fi contestat narativul centralizator al UE și ar fi promovat o agendă naționalistă.
Decizia de anulare a alegerilor a fost primită cu indignare de susținătorii lui Georgescu, care au denunțat ceea ce consideră a fi o lovitură de stat orchestrată de forțe externe. Protestele din marile orașe românești au fost rapid descurajate printr-o combinație de cenzură mediatică și presiuni exercitate asupra organizatorilor. Totodată, presa mainstream din Europa a evitat subiectul sau l-a tratat superficial, aliniindu-se la narațiunea oficială a Bruxelles-ului.
Acest episod marchează un punct de cotitură pentru România și pentru democrația europeană. Dacă alegerile unui stat membru pot fi anulate la ordinul unor birocrați din UE, ce garanție mai există că procesele democratice nu vor fi deturnate ori de câte ori rezultatele nu convin elitelor de la Bruxelles sau Paris? Acțiunea UE și a Franței în România demonstrează că, sub masca „apărării valorilor europene”, se ascunde o tendință periculoasă de subminare a suveranității naționale.
În fața unei asemenea realități, românii trebuie să-și pună o întrebare esențială: mai sunt alegerile din România un proces democratic autentic sau doar o formalitate controlată din exterior? Este clar că viitorul politic al țării nu se mai decide exclusiv la București, ci în cancelariile puterilor europene, care își permit să intervină fără scrupule atunci când rezultatele nu le sunt favorabile.
Tiberiu Pîrnău
Web Design by DowMedia
