Pamflet: Balada lui Zdreanță Finanțistu'

Balada lui Zdreanță Finanțistu'

Se spune că printr-un județ uitat de lume și de rușine trăia marele Zdreanță Finanțistu', omul care nu construise niciodată o afacere, dar știa cum să le dea lecții tuturor despre succes. Nu producea nimic, nu inventase nimic, nu salvase nicio firmă, însă avea un talent rar: să transforme speranțele altora în facturi de consultanță.
Umbla îmbrăcat la costum, cu servieta plină de hârtii și vorbe pompoase. La fiecare întâlnire promitea finanțări, strategii și proiecte revoluționare. După ce încasa onorariul, dispărea mai repede decât fondurile europene într-o ședință de partid.
Averea lui creștea miraculos. Întrebat de unde provin vilele, mașinile și conturile, răspundea solemn: — „Din muncă cinstită și inspirație antreprenorială.” Numai că nici contabilul nu mai știa unde începe inspirația și unde se termină matematica.
Despre studii povestea ca un pescar despre capturi. Într-o zi absolvise trei facultăți, în alta făcuse două masterate și un doctorat imaginar. Când cineva îi cerea diploma, schimba imediat subiectul: — „Important este caracterul, nu hârtia!” Iar caracterul... era singurul lucru pe care nu-l putea prezenta în copie legalizată.
Politic, Zdreanță era o adevărată pasăre călătoare. Nu migra după anotimpuri, ci după sondaje. Când un partid scădea, își amintea că, de fapt, fusese dintotdeauna simpatizantul altuia. Avea atâtea carnete de partid încât putea deschide un muzeu al traseismului.
În campaniile electorale se vedea deja primar, deputat, senator sau chiar salvator al universului. Alegătorii însă aveau altă părere. L-au trimis acasă o dată. Și încă o dată. Și încă o dată. După fiecare înfrângere ieșea la televizor și declara: — „Nu eu am pierdut. Poporul încă nu este pregătit pentru mine.”
După atâtea eșecuri, și-a găsit un nou rost: specialist în orice. În economie fără rezultate, în administrație fără experiență, în moralitate fără dovezi și în patriotism cu program de lucru.
Mai nou, își găsise adăpost pe la câteva firme ale unui mare binefăcător local, omul care promitea proiecte gigantice, atât de spectaculoase încât existau doar în machete și conferințe de presă. Se vorbea despre o centrală care urma să schimbe lumea. După atâtea lansări, proiectul devenise celebru pentru singurul lucru pe care îl producea constant: comunicate.
Zdreanță explica tuturor că succesul este aproape. — „Încă puțină răbdare!” Și această „puțină răbdare” dura de ani întregi.
Prin piețe și cafenele, oamenii îl priveau zâmbind: — „Iar vine profesorul fără diplomă, consultantul fără rezultate și politicianul fără alegători!”
Dar Zdreanță nu se supăra niciodată. Avea o piele mai groasă decât dosarele pe care pretindea că le scrie. Își îndrepta cravata, își lustruia pantofii și pleca spre următoarea victimă... pardon, următorul client.
Și astfel, Zdreanță Finanțistu' a rămas în istorie drept omul care schimba partidele ca șosetele, funcțiile ca cămășile, promisiunile ca vremea și adevărul după interes.
Morala?
Nu orice costum ascunde un profesionist. Nu orice consultant aduce succes. Nu orice politician fără principii ajunge lider.
Dar aproape fiecare oraș are, din când în când, câte un Zdreanță Finanțistu' care confundă oglinda cu gloria și ecoul propriilor vorbe cu aplauzele mulțimii.

I. Bucsa Platitoru