Cum au ignorat autoritățile ani de zile avertismentele privind „azilele groazei” din Bihor

Cum au ignorat autoritățile ani de zile avertismentele privind „azilele groazei” din Bihor

În timp ce procurorii DIICOT desfășoară una dintre cele mai ample anchete privind exploatarea persoanelor vulnerabile din România, ies la iveală informații care arată că scandalul centrelor din Bihor nu a izbucnit peste noapte. Semnalele de alarmă existau încă din 2025, însă instituțiile statului au continuat să închidă ochii.
În centrul anchetei se află Viorel Pașca, prezentat ani la rând drept un „bun samaritean”, cunoscut pentru că primea persoane abandonate și bolnavi fără sprijin. În realitate, potrivit informațiilor apărute acum și anchetei DIICOT, sute de persoane vulnerabile ar fi fost cazate în spații improvizate, fără autorizațiile prevăzute de lege.

Avertismente ignorate

Încă din 2025 au existat controverse serioase privind modul în care funcționau aceste centre. Presa relata despre persoane cu afecțiuni psihice transferate în condiții neclare către Bihor, iar autoritățile au promis atunci verificări și anchete.
Unul dintre cele mai controversate episoade s-a produs după ce șapte pacienți au fost transportați din Bihor și abandonați în curtea Direcției de Asistență Socială Mehedinți, pe motiv că documentele acestora nu erau complete. Cazul a provocat reacții publice și declarații ferme din partea reprezentanților Guvernului de la acea vreme, care au vorbit despre încălcarea procedurilor legale.
Cu toate acestea, verificările nu au dus la oprirea activității.
Pacienții au continuat să fie trimiși
Deși existau suspiciuni și sesizări, persoane vulnerabile au continuat să ajungă în centrele administrate de Viorel Pașca. Spitale și instituții publice au continuat colaborările, iar mecanismul a funcționat ani la rând fără ca autoritățile să intervină decisiv.
Activiști din domeniul drepturilor omului au atras atenția că statul român a permis transferul unor persoane către un sistem care funcționa în afara cadrului legal și au cerut o evaluare națională a tuturor serviciilor similare.

Întrebările care cer răspuns

Ancheta DIICOT ridică acum întrebări esențiale:
Cine a autorizat sau a tolerat funcționarea acestor centre?
Cine a continuat să trimită persoane vulnerabile, deși existau avertismente publice?
Ce instituții aveau obligația legală de control și de ce nu au intervenit la timp?
Cum a fost posibil ca un astfel de sistem să funcționeze timp de aproape două decenii?
În timp ce ancheta penală este în desfășurare și urmează să stabilească eventualele răspunderi penale, cazul readuce în discuție responsabilitatea instituțiilor statului. Dacă primele semnale de alarmă ar fi fost tratate cu seriozitate încă din 2025, este posibil ca amploarea tragediei descoperite astăzi să fi fost mult mai redusă.

Dosarul Bihor nu mai este doar despre un presupus administrator al unor centre improvizate. Este și despre eșecul unui sistem care, deși avertizat, a continuat să permită ca persoane aflate în cea mai mare vulnerabilitate să fie lăsate fără protecția pe care legea le-o garantează.

Tiberiu Pîrnău