Avocatul Mihai Rapcea acuză abuzuri ale Parchetului: „Cărțile și icoanele din casa mea nu sunt probe penale”

Avocatul Mihai Rapcea acuză abuzuri ale Parchetului: „Cărțile și icoanele din casa mea nu sunt probe penale”

Avocatul Mihai Rapcea a formulat plângere împotriva ordonanței prin care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus, în data de 26 iunie 2026, măsura controlului judiciar pentru 60 de zile. Acesta cere Curții de Apel București revocarea măsurii, susținând că actul procurorului este nelegal, netemeinic și disproporționat.

În plângerea depusă prin apărătorul său, avocatul Romanov Grațiela-Adriana, Rapcea arată că a fost supus unei percheziții pe care o consideră abuzivă, iar obiectele ridicate din spațiul privat — cărți, icoane, veșminte și alte bunuri personale — nu pot fi transformate în probe de acuzare.

Potrivit apărării, volumele de Mihai Eminescu, Octavian Goga sau Radu Gyr, aflate într-o bibliotecă privată, nu pot constitui materiale de propagandă și nu pot fundamenta o acuzație penală. De asemenea, icoanele și obiectele de cult religios nu pot fi interpretate ca probe incriminatoare fără a se ajunge, susține avocatul, la o atingere gravă adusă libertății de conștiință și libertății religioase.

Unul dintre principalele argumente invocate vizează modul în care au fost obținute datele din dispozitivele informatice. Rapcea susține că procurorii ar fi folosit o ordonanță provizorie de supraveghere tehnică pentru a accesa date deja stocate pe telefon și alte sisteme informatice, deși, în opinia apărării, era necesar un mandat de percheziție informatică emis de judecătorul de drepturi și libertăți.

În aceste condiții, avocatul afirmă că probele obținute astfel ar fi lovite de nulitate și nu ar putea justifica o măsură preventivă. Apărarea contestă și valoarea rapoartelor invocate de acuzare, susținând că Institutul „Elie Wiesel” nu ar putea avea rol de autoritate în stabilirea caracterului penal al unor opinii sau manifestări.

Rapcea mai susține că faptele imputate nu întrunesc elementele unei infracțiuni și că procurorul ar fi construit acuzația pe interpretări și judecăți de valoare, nu pe probe clare. În plângere se arată că exprimarea unor opinii publice, inclusiv critici la adresa unor legi sau poziții privind războiul și pacea, nu poate fi transformată automat în faptă penală.

Un alt punct contestat este interdicția de a posta, distribui sau redistribui orice fel de conținut pe Facebook, Instagram, TikTok sau pe blogul personal. Apărarea consideră această obligație o formă de cenzură totală, deghizată în măsură preventivă, întrucât nu vizează doar anumite materiale incriminate, ci orice formă de exprimare publică.

De asemenea, Rapcea contestă interdicția de a participa la adunări publice, arătând că pretinsele fapte nu ar fi fost comise în cadrul unor proteste sau manifestații, ci ar fi fost raportate exclusiv la mediul online. În opinia apărării, o asemenea restricție este generală, nemotivată concret și disproporționată.

În final, avocatul solicită revocarea controlului judiciar, iar în subsidiar eliminarea obligațiilor privind interdicția de a posta pe platforme online și interdicția de a participa la adunări publice. Apărarea susține că măsura nu este justificată de un pericol concret pentru ordinea publică și că, în forma actuală, afectează libertatea de exprimare, libertatea religioasă și dreptul la întrunire.

Avocatul Mihai Rapcea este acuzat de procurori că ar fi promovat în spațiul public, inclusiv online, idei și mesaje considerate de natură extremistă, susceptibile să încalce legislația privind interzicerea organizațiilor, simbolurilor și faptelor cu caracter fascist, legionar sau xenofob. Potrivit anchetatorilor, conținutul distribuit sau exprimat de acesta ar depăși limitele libertății de exprimare și ar putea constitui propagandă sau apologie a unor ideologii interzise de lege. De asemenea, procurorii susțin că anumite materiale și opinii publice ale avocatului ar fi de natură să incite la ură sau discriminare, motiv pentru care au dispus măsura controlului judiciar, considerând că există indicii temeinice privind săvârșirea unor infracțiuni și necesitatea prevenirii.