CINE CONDUCE, DE FAPT, ROMÂNIA? UMBRA GENERALULUI PAHONȚU PLANEAZĂ ASUPRA CRIZEI POLITICE

CINE CONDUCE, DE FAPT, ROMÂNIA? UMBRA GENERALULUI PAHONȚU PLANEAZĂ ASUPRA CRIZEI POLITICE

România traversează una dintre cele mai tensionate perioade politice din ultimii ani, iar în centrul controverselor apare un nume care, oficial, nu face politică: generalul Lucian Pahonțu, șeful Serviciului de Protecție și Pază.

Într-un interviu incendiar acordat www.hotnews.ro, profesorul Vladimir Tismăneanu ridică o întrebare care zguduie din temelii imaginea funcționării democratice a statului român:

„Cine conduce România? Lucian Pahonțu sau Nicușor Dan?”

Întrebarea nu este întâmplătoare. Ea vine în contextul informațiilor privind implicarea SPP în transportarea și gestionarea unor actori politici implicați în negocierile pentru formarea noului guvern.

Puterea din umbră

De aproape două decenii, Lucian Pahonțu conduce SPP, devenind unul dintre cei mai longevivi șefi de servicii secrete din Europa.

De-a lungul anilor, numele său a fost asociat cu numeroase momente-cheie din politica românească, indiferent cine s-a aflat la Palatul Cotroceni. A supraviețuit schimbărilor de președinți, guverne și majorități parlamentare, consolidându-și reputația de personaj influent în culisele puterii.

Tismăneanu sugerează că actuala criză politică scoate la suprafață o problemă mult mai gravă decât simpla negociere a unui guvern: influența serviciilor asupra deciziei politice.

„Ajungem la niște întrebări foarte tulburătoare”, afirmă acesta, referindu-se la rolul SPP în aducerea unor lideri politici la București în timpul negocierilor.

Statul paralel sau statul real?

Criticii actualei situații susțin că România riscă să ajungă într-un model în care instituțiile alese democratic devin simple decoruri, iar adevăratele decizii sunt influențate de structuri care nu răspund direct în fața electoratului.

În acest context, șeful SPP apare ca simbolul unei puteri discrete, dar extrem de rezistente.

Faptul că Lucian Pahonțu și-a păstrat funcția în mandatul mai multor președinți, de la Traian Băsescu la Klaus Iohannis și până la actuala administrație, alimentează speculațiile privind influența sa în mecanismele de putere.

Serviciile și politica – o linie tot mai subțire

Tismăneanu merge mai departe și critică implicarea șefilor serviciilor în procese politice esențiale.

Acesta amintește că, în trecut, și fostul director al SRI, Eduard Hellvig, a fost acuzat că participa la discuții privind formarea guvernelor, întrebând retoric ce caută conducătorii serviciilor secrete în astfel de negocieri.

Mesajul transmis este unul clar: dacă serviciile ajung să influențeze formarea guvernelor, controlul democratic asupra acestora devine o simplă formalitate.

Întrebarea care rămâne

Nici Lucian Pahonțu și nici SPP nu au răspuns public acuzațiilor și speculațiilor lansate în spațiul public. De altfel, nu există dovezi oficiale care să ateste că șeful SPP ia decizii politice sau că influențează direct formarea guvernelor.

Totuși, simplul fapt că un reputat politolog precum Vladimir Tismăneanu formulează public întrebarea „Cine conduce România?” arată nivelul de neîncredere și suspiciune care planează asupra relației dintre politică și serviciile de informații.

Iar într-o democrație autentică, poate cea mai gravă problemă nu este existența influenței, ci lipsa transparenței privind cine exercită cu adevărat puterea.