Biserica din Dejoiu, sfințită de IPS Varsanufie: „Chipurile sfinților români sunt expresii vii ale prezenței lui Dumnezeu în istoria neamului”

După slujba de sfințire, Chiriarhul Râmnicului a vorbit despre însemnătatea duhovnicească a acestui moment în Biserică, unde „Duhul Sfânt zidește comunitatea eclesială, unind pe oameni cu Dumnezeu, și împărtășește belșug de daruri, care se manifestă în multiple forme: prin slujirea liturgică și discernământul duhovnicesc, prin puterea rugăciunii și prin capacitatea de a mângâia și de a-i întări pe ceilalți, prin mărturisirea credinței sau jertfelnicia iubirii. Toate acestea sunt posibile prin darurile lui Dumnezeu, iar locul privilegiat de cunoaștere și de trăire a lor rămâne lăcașul de cult, unde Harul Duhului Sfânt transfigurează existența credincioșilor, spre a-i sfinți și spre a-i face părtași vieții dumnezeiești.

Lăcașul de cult este, așadar, spațiul în care comunitatea credincioșilor se adună și devine Trup al lui Hristos. La vremea slujbei, timpul și spațiul sunt transfigurate: ele devin forme de manifestare a sfințeniei. De aceea, în biserică, omul este chemat să lase deoparte „toată grija cea lumească” și să se asemene îngerilor din ceruri. Omul poate deveni sfânt doar în Trupul Bisericii, unde viața dumnezeiască se comunică sacramental și comunitar. În acest sens, îndemnul „fiți sfinți” (I Petru I, 16) este adresat întregii comunități și tuturor generațiilor care se succed”.

„Această biserică oglindește cereștile lăcașuri, în care se descoperă slava Preasfintei Treimi împărtășită îngerilor și sfinților și prin care noi primim cunoștința celor nevăzute, după cum grăiește proorocul:  «Călăuzit-ai cu mila Ta acest popor şi l-ai izbăvit; Tu îl povăţuieşti cu puterea Ta spre locaşul sfinţeniei Tale. Tu îl vei duce şi-l vei sădi în muntele moştenirii Tale, în locul ce ţi l-ai făcut sălăşluire, Doamne, în locaşul sfânt cel zidit de mâinile Tale!» (Ieșirea XV, 13, 17)”, a reliefat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.