Voineasa, stațiunea care se stinge între munți. Cum a fost pierdut unul dintre cele mai frumoase locuri din România...
Pe Valea Lotrului, acolo unde munții se închid peste păduri nesfârșite, iar râul curge rece printre stânci și brazi, se află Voineasa. O stațiune care odinioară era plină de turiști, lumină și viață. Astăzi, în multe locuri, liniștea a devenit apăsătoare.
Drumul spre Voineasa rămâne unul dintre cele mai frumoase din județul Vâlcea. Serpentinele urcă printre păduri dese, aerul devine tot mai rece, iar peisajele par desprinse dintr-o carte poștală. Lacurile de acumulare, munții Lotrului și apropierea de Transalpina transformă zona într-un colț de Românie care poate rivaliza cu multe stațiuni occidentale.
Și totuși, la capătul acestui peisaj spectaculos, turistul descoperă o imagine care doare: hoteluri închise, vile abandonate, clădiri lăsate în paragină și o stațiune care pare că trăiește mai mult din amintiri.
Puțini își mai amintesc astăzi că Voineasa era cândva una dintre mândriile turismului montan românesc. Localitatea, atestată încă din vremea lui Neagoe Basarab, a cunoscut adevărata dezvoltare în anii marilor lucrări hidroenergetice de pe Lotru. În anii ’60 și ’70, aici au venit mii de muncitori. Munții au fost străpunși pentru galerii subterane, s-au ridicat baraje, drumuri și lacuri de acumulare, iar în jurul șantierelor a început să se nască și stațiunea.
Blocurile, vilele și coloniile construite pentru muncitori au devenit treptat spații pentru turiști. Iar Voineasa a explodat. Hotelurile erau pline aproape tot timpul. Oamenii veneau pentru aerul curat, pentru tratament, pentru liniștea muntelui și pentru frumusețea rară a zonei.
În anii de glorie, stațiunea găzduia reuniuni științifice, competiții sportive și evenimente culturale. Împreună cu Vidra, Voineasa ajunsese la mii de locuri de cazare. Era o stațiune vie, cunoscută în toată țara.
Astăzi însă, multe dintre acele clădiri au rămas goale.
Hotelul Lotru, simbol al stațiunii, este poate imaginea perfectă a declinului. Ani la rând a mai funcționat doar sezonier, până când și acolo s-a tras oblonul. În jurul lui, alte vile și hoteluri au început să se degradeze încet, în tăcere.
Ferestre sparte, terase pustii, ziduri scorojite și curți invadate de vegetație. În locurile unde altădată se auzeau muzică, râsete și agitația turiștilor, acum se aud doar păsările și apa Lotrului.
Localnicii spun aceeași poveste: după 1989, stațiunea a fost abandonată încet. Administrarea greoaie, lipsa investițiilor și nepăsarea au distrus, an după an, ceea ce fusese construit cu efort uriaș.
Și totuși, paradoxul Voineasei rămâne uriaș. Natura nu a dispărut. Dimpotrivă. Munții sunt la fel de spectaculoși, pădurile la fel de dese, iar zona are în continuare un potențial turistic enorm. De la Lacul Vidra și Obârșia Lotrului până la Transalpina, Voineasa se află într-unul dintre cele mai frumoase colțuri de munte din România.
Problema nu este lipsa frumuseții. Problema este că această frumusețe nu a mai fost pusă în valoare.
În timp ce alte stațiuni montane s-au modernizat și au atras investiții, Voineasa a rămas suspendată undeva între trecut și abandon. Un loc care încă impresionează prin peisaj, dar care poartă peste tot urmele unei degradări lente.
Poate că aici este și cea mai mare dramă a Voineasei: nu s-a pierdut pentru că nu avea viitor, ci pentru că nimeni nu a mai avut grijă de el.
Iar întrebarea care rămâne după ce pleci din stațiune este una simplă și dureroasă: cum a ajuns una dintre cele mai frumoase stațiuni montane ale României să fie aproape uitată?
Web Design by DowMedia
