În România ultimilor ani, puține personaje ilustrează mai bine simbioza dintre politică, afaceri și instituțiile statului decât Mihai Weber. Deputat de Gorj, om influent în PSD și șef al uneia dintre cele mai sensibile comisii parlamentare – Comisia de Apărare –, Weber apare astăzi în centrul unei rețele de controverse care pleacă de la mașini de lux și ajung până la afaceri energetice, conexiuni cu sistemul public și trasee profesionale spectaculoase pentru membrii familiei sale.
Ultima anchetă publicată de Snoop.ro scoate la iveală faptul că politicianul și-ar fi schimbat recent Mercedesul AMG GLE 53, după ce ANAF ar fi intervenit în cazul primului autoturism, achiziționat printr-o firmă asociată unui magazin sătesc. În locul bolidului gri a apărut rapid unul alb, același model, aceeași categorie exclusivistă, cu o valoare ce depășește lejer 100.000 de euro.
Însă dincolo de imaginea de politician cu automobil de lux, adevărata poveste începe atunci când privești în jurul său: afaceri, rude, oameni promovați strategic și conexiuni în instituții-cheie ale statului.
Mihai Weber nu este un politician oarecare. El vine din Gorj, județul unde energia pe bază de cărbune a reprezentat ani întregi nu doar o industrie, ci un adevărat sistem de influență politico-economică. Complexul Energetic Oltenia, carierele miniere, firmele de transport, contractele de mentenanță și zona furnizorilor de servicii au generat, în timp, o elită politico-economică extrem de influentă.
Numele lui Weber a fost asociat în repetate rânduri cu cercuri de interese din zona energetică și cu persoane conectate la economia cărbunelui. În Gorj, politica și energia merg mână în mână, iar controlul asupra resurselor și contractelor a reprezentat mereu cheia puterii.
Nu întâmplător, în timp ce România vorbește despre „decarbonizare”, iar mii de angajați din energie și minerit își pierd locurile de muncă, politicienii conectați la acest sistem par să prospere discret. Unii schimbă mașinile de lux, alții își consolidează influența în instituții.
În spatele discursului oficial despre „tranziție verde” s-a dezvoltat, de fapt, o economie paralelă a relațiilor, contractelor și influenței politice.
Momentul în care deputatul PSD este întrebat despre Mercedesul său spune poate mai mult decât orice declarație politică.
În locul unor explicații simple și transparente, Mihai Weber reacționează agresiv și defensiv:
„Nu e treaba ta.”
Apoi vorbește despre „hărțuire”, despre „holuri întunecate” și despre faptul că jurnalistul ar avea o „obsesie” pentru persoana sa.
Această reacție spune enorm despre modul în care o parte a clasei politice înțelege relația cu presa și cu cetățenii. Pentru acești oameni, funcția publică nu mai vine la pachet cu obligația de a da explicații. Din contră, întrebarea devine ofensă, iar investigația jurnalistică — atac personal.
Mai grav este că vorbim despre președintele Comisiei de Apărare din Parlamentul României, o poziție care presupune un standard ridicat de integritate și transparență.
O altă investigație explozivă, publicată de jurnalistul Narcis Daju, arată că cei doi fii ai deputatului PSD au beneficiat de un traseu profesional greu de explicat prin simpla competență individuală.
Fiul cel mare, Weber Bogdan-Eduard, apare succesiv în:
Practic, aproape fiecare schimbare politică a venit cu o nouă poziționare a acestuia în aparatul public. Mereu aproape de secretari de stat, mereu în zona puterii, mereu conectat la instituții strategice.
În paralel, presa a semnalat și legături cu firme private apropiate anturajului politic al deputatului.
Și mai controversat este traseul fiului cel mic, Weber Dragoș-Mihai. La scurt timp după absolvirea Facultății de Drept, acesta ajunge direct consilier personal la Ministerul Justiției. Un traseu pe care mii de absolvenți de Drept din România nici măcar nu îl pot visa.
În timp ce tinerii fără relații se lovesc de concursuri, pile și blocaje administrative, copiii oamenilor politici ajung direct în birourile puterii. Este imaginea perfectă a României cu două viteze: una pentru cetățenii obișnuiți și alta pentru „copiii de sistem”.
Cazul Weber ridică o întrebare extrem de gravă: cât din aparatul de stat mai funcționează pe criterii profesionale și cât funcționează pe bază de relații politice?
Atunci când membrii familiei unui lider politic apar în cascadă în ministere, agenții și autorități, suspiciunea de influență devine inevitabilă.
De altfel, România ultimilor ani a demonstrat că multe instituții publice au devenit adevărate rețele de partid. Consilieri personali, funcții temporare, detașări, contracte și numiri politice au creat un sistem paralel de recompensare a fidelității.
În acest sistem, meritocrația devine decor, iar accesul la stat se face prin carnet de partid, relații sau conexiuni familiale.
Potrivit informațiilor apărute în presa de investigații și în declarațiile publice analizate de-a lungul timpului, numele deputatului Mihai Weber a fost asociat cu firme și cercuri de afaceri conectate la zona energetică și la economia cărbunelui din Gorj, județ dominat de activitatea Complexului Energetic Oltenia. Una dintre societățile menționate în investigații este LDA GENIUS SRL, firmă apropiată anturajului familiei Weber, unde fiul deputatului ar fi activat după plecarea PSD de la guvernare. În paralel, presa a semnalat relații și conexiuni între persoane din cercul de influență al deputatului și firme care au gravitat în jurul contractelor din energie, transport și servicii conexe industriei miniere. În Gorj, unde politica și cărbunele au funcționat ani la rând ca un sistem unitar de putere, astfel de legături au alimentat constant suspiciuni privind existența unei rețele politico-economice care a prosperat în jurul contractelor publice și al influenței exercitate asupra instituțiilor statului.
Poate că adevărata problemă nu este existența unui Mercedes AMG în parcarea Parlamentului. Problema este simbolistica lui.
În timp ce pensionarii aleg între medicamente și facturi, în timp ce antreprenorii sunt sufocați de taxe, iar tinerii pleacă din țară, o parte a elitei politice afișează un lux ostentativ și o aroganță care sfidează orice idee de responsabilitate publică.
Iar când presa încearcă să întrebe de unde provin privilegiile și cum funcționează mecanismul puterii, răspunsul vine sec:
„Nu e treaba ta.”
Ba da. Este treaba publicului. Este treaba presei. Este treaba unei societăți care are dreptul să știe cum ajung unii politicieni să controleze simultan influență politică, conexiuni economice și acces privilegiat la instituțiile statului.
Pentru că, în spatele unui Mercedes de 100.000 de euro, nu se vede doar un automobil. Se vede imaginea completă a unui sistem politic care continuă să funcționeze după regulile vechiului partid-stat: influență, relații, familie și putere.
Web Design by DowMedia
