Într-un salon al Spitalului Clinic de Psihiatrie „Dr. Gheorghe Preda” din Sibiu, în plină Săptămână a Patimilor, glasul unei adolescente de doar 14 ani a reușit să aducă lacrimi în ochii celor care au ascultat-o. Cu vocea caldă și sufletul plin de lumină, Alexandra Croitoru, o tânără nevăzătoare din județul Vâlcea, internată în Secția de Recuperare, a transformat durerea într-o lecție de viață și speranță.
Alexandra nu vede lumea cu ochii, însă o simte într-un mod pe care puțini îl pot înțelege. „Prin muzică pot vedea sufletele oamenilor”, spune ea cu o sinceritate dezarmantă, iar în spatele acestor cuvinte se ascunde o poveste de viață care impresionează până la lacrimi.
Destinul Alexandrei a fost marcat de încercări încă din primele clipe ale vieții. Născută prematur, la numai 26 de săptămâni, medicii nu îi ofereau aproape nicio șansă de supraviețuire. În urma complicațiilor apărute după naștere, și-a pierdut vederea, iar de atunci fiecare zi a fost pentru ea o luptă continuă. A trecut prin numeroase investigații și tratamente, atât în țară, cât și în străinătate, iar de-a lungul copilăriei a înfruntat și alte probleme medicale severe, inclusiv un accident vascular cerebral care i-a afectat mobilitatea mâinii și episoade de epilepsie.
Și totuși, în ciuda tuturor suferințelor, Alexandra nu și-a pierdut niciodată optimismul. Din contră, zâmbește mereu și vorbește despre viață cu o maturitate care îi uimește pe toți cei din jur. „Sunt fericită, îmi place să zâmbesc și gândesc tot timpul că pot, chiar dacă este greu”, mărturisește adolescenta.
Elevă în clasa a VI-a la Liceul Tehnologic de Turism din Călimănești, Alexandra merge zilnic la școală alături de colegii ei, iar în fiecare moment mama sa îi este aproape. Elena, femeia care i-a devenit sprijin necondiționat, o însoțește inclusiv la ore și o ajută să țină pasul cu toate cerințele școlare. Pentru Alexandra, mama ei este mai mult decât părinte: este confidentă, colegă și cea mai bună prietenă. „Mami este cea mai bună colegă și cea mai bună prietenă”, spune cu emoție fata.
Internată zilele acestea la Sibiu pentru recuperare, Alexandra nu a rămas doar pacientă. În mijlocul altor bolnavi, copii și adulți aflați în suferință, adolescenta a adus alinare prin vocea sa, interpretând pricesne care au umplut saloanele de liniște și emoție. Pentru câteva momente, suferința celor din jur a fost înlocuită de pace și speranță.
Marea ei pasiune este muzica, iar visul cel mai mare este să devină cântăreață. Studiază canto muzică ușoară și muncește neîncetat pentru a-și perfecționa talentul. Deși recunoaște că și-ar fi dorit enorm să cânte la pian, Alexandra știe că unele visuri sunt mai greu de atins din cauza problemelor de mobilitate la mâna dreaptă. Cu toate acestea, nu renunță și continuă să creadă în puterea destinului.
Credința îi este sprijin permanent și vorbește despre Dumnezeu cu o emoție profundă: „Iisus pentru mine este cel care m-a ajutat să scap de la moarte”, spune ea simplu, dar cu o convingere care impresionează.
Poate cel mai puternic mesaj al Alexandrei este cel adresat tuturor celor care o privesc diferit din cauza handicapului său. Tânăra nu cere milă, ci doar înțelegere și normalitate. „Oamenii nu trebuie să se sperie de mine. Chiar dacă nu văd, trebuie să mă încurajeze să merg mai departe”, transmite ea.
Într-o lume grăbită, în care mulți uită să mai privească dincolo de aparențe, Alexandra Croitoru, adolescenta nevăzătoare din Vâlcea, demonstrează că adevărata vedere nu stă în ochi, ci în inimă. Iar povestea ei este, fără îndoială, una dintre acele lecții rare care ne reamintesc tuturor ce înseamnă puterea, curajul și frumusețea sufletului uman.
Web Design by DowMedia
