Prefectul județului Vâlcea, Mihai Oprea, și-a anunțat demisia marți, într-un moment care nu ține de vreo revelație administrativă, ci de o simplă comandă politică venită de la centru. Retragerea sa vine după ce Partidul Social Democrat a cerut prefecților și secretarilor de stat să facă pasul înapoi, marcând ieșirea partidului de la guvernare.
Instalat în 2022 pe filieră politică, Oprea își încheie mandatul cu un discurs autoelogios despre „echilibru”, „unitate” și „stabilitate”. În realitate, aceste concepte au rămas, pentru mulți vâlceni, simple lozinci administrative, într-un județ în care problemele cronice au fost mai degrabă amânate decât rezolvate.
În mesajul său de adio, fostul prefect vorbește despre „gestionarea eficientă a situațiilor dificile” și despre o administrație „fără crize artificiale”. Totuși, bilanțul concret al mandatului ridică semne de întrebare: unde sunt marile deblocări promise? Unde este transparența reală într-o instituție care a funcționat mai mult în regim de tăcere decât de dialog public?
Oprea susține că a ales discreția și a refuzat să transforme Prefectura într-o „tribună de atac”. Tradus pe înțelesul contribuabilului: o instituție absentă din spațiul public, fără reacții ferme în fața derapajelor administrației locale și fără poziții clare în momente-cheie.
Demisia sa nu marchează neapărat finalul unei epoci de „stabilitate”, ci mai degrabă sfârșitul unui mandat lipsit de substanță, în care echilibrul invocat a fost, de fapt, o formă de pasivitate instituțională.
În timp ce Oprea își mulțumește colegii și vorbește despre „respect instituțional”, rămâne întrebarea esențială: a fost Prefectura Vâlcea un garant real al legalității sau doar un executant docil al deciziilor politice?
Pleacă discret, așa cum spune că a și condus. Problema este că, uneori, discreția în administrație seamănă periculos de mult cu lipsa de implicare.
Web Design by DowMedia
