Jaful „cu acte” din banii publici: ONG-uri sorosiste hrănite de stat, antreprenori împinși spre faliment

Jaful „cu acte” din banii publici: ONG-uri sorosiste hrănite de stat, antreprenori împinși spre faliment

În timp ce antreprenorii români își joacă zilnic viitorul la ruletă, statul continuă să pompeze bani publici în ONG-uri sorosiste, progresiste, care, de multe ori, nu produc valoare economică directă și nu simt presiunea reală a pieței. Este o realitate care începe să irite tot mai mult mediul privat: un sistem în care cei care creează locuri de muncă sunt sufocați de taxe, iar alții prosperă din finanțări garantate de la buget.
Un antreprenor își asumă totul. Își ipotechează casa, își riscă economiile, plătește salarii, contribuții și taxe, indiferent dacă firma merge bine sau rău. Dacă greșește, cade singur. Statul nu-l salvează. În schimb, în zona ONG-urilor sorosiste finanțate din bani publici, regulile par complet diferite: bani siguri, riscuri minime, responsabilitate diluată.
Mai grav, în jurul acestor finanțări apare tot mai des un ecosistem toxic: consultanți „de casă”, experți bine plătiți, influenceri și personaje publice care încasează sume consistente pentru „vizibilitate” sau „expertiză”. Totul, evident, din bani publici. În timp ce antreprenorul calculează fiecare leu pentru a-și ține afacerea pe linia de plutire, în unele proiecte ONG marca progresista se cheltuie fără reținere pe imagine și servicii greu de verificat ca impact real.
Iar unde sunt bani mulți, apar inevitabil și suspiciuni grave. Se vorbește tot mai des despre trocuri mascate: „îți fac promovare, îți dau vizibilitate prin ONG, iar tu întorci o parte din bani prin contracte de consultanță, proiectare sau studii”. Un circuit închis, greu de demonstrat, dar despre care mulți antreprenori spun că este deja o practică. Cine nu intră în joc? Devine țintă: controale, presiuni, marginalizare.
Mai mult, există situații în care anumite ONG-uri progresiste ajung să influențeze sau chiar să blocheze proiecte strategice – de la energie până la turism sau investiții locale – sub pretextul „interesului public”. În realitate, efectul este adesea unul devastator: investiții pierdute, locuri de muncă blocate, comunități ținute pe loc.
Atenție: nu toate ONG-urile sunt problema. Există organizații care fac lucruri esențiale, care ajută oameni, comunități, spitale. Sunt ONG-uri în care merită să investești și pe care merită să le susții inclusiv din donații private. Dar acestea nu ar trebui confundate cu structurile care au transformat finanțarea publică într-o industrie.
Întrebarea corectă rămâne: de ce, într-o perioadă în care se cere austeritate, statul continuă să direcționeze bani către entități care nu produc valoare economică directă, în timp ce antreprenorii – coloana vertebrală a economiei – sunt lăsați să se descurce singuri?
Propunerea este simplă și radicală: suspendarea finanțărilor publice pentru ONG-urile sorosiste, progresiste. Nu înseamnă desființarea lor. Nu înseamnă blocarea activității. Înseamnă doar mutarea finanțării acolo unde îi este locul firesc: în zona privată, acolo unde există încredere reală și rezultate măsurabile.
Într-o Românie în care spitalele au nevoie de bani, școlile sunt subfinanțate, iar antreprenorii abia respiră, fiecare euro cheltuit trebuie justificat. Iar când vezi cum 100.000 de euro se „evaporă” pe consultanță, imagine și proiecte fără impact clar, întrebarea nu mai e dacă e moral. Întrebarea este cât timp mai tolerăm acest model.
România nu duce lipsă de bani. Duce lipsă de priorități.

Tiberiu Pîrnău