Un turnător în minus din viața publică. Cazul Gogoloși, confirmat definitiv de ÎCCJ

Un turnător în minus din viața publică. Cazul Gogoloși, confirmat definitiv de ÎCCJ

Există și momente rare în care munca de documentare, scotocirea arhivelor și verificările minuțioase nu rămân fără ecou. Un astfel de caz s-a consumat discret, dar relevant, pe scena politică vâlceană.
După alegerile locale din 2024, Vasile-Adrian Gogoloși, consilier județean PNL în Vâlcea, a intrat în vizorul investigatorilor care verifică trecutul demnitarilor în arhivele fostei Securități. Procedura a fost una standard: baze de date, cercetări în arhive, notă de constatare. Nimic spectaculos, doar muncă profesionistă și răbdare.
La data de 28 februarie 2025, CNSAS a înregistrat la Curtea de Apel București o acțiune oficială prin care solicita constatarea calității de colaborator al Securității comuniste în cazul lui Gogoloși.
La doar două săptămâni distanță, pe 13 martie 2025, consilierul județean PNL a demisionat intempestiv din funcție. Fără explicații publice convingătoare. Coincidență sau nu, demisia a venit înainte ca instanța să se pronunțe.
Pe 27 mai 2025, Curtea de Apel București a admis, chiar de la primul termen, acțiunea CNSAS și a constatat oficial calitatea de colaborator al Securității lui Vasile-Adrian Gogoloși. Urmarea a fost previzibilă: pe 16 iulie 2025, acesta a declarat recurs.
Finalul a venit pe 21 ianuarie 2026, când Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul. Decizia este definitivă. Dosarul este închis. Verdictul este clar: Vasile-Adrian Gogoloși a fost colaborator al Securității.
Un „succes” administrativ pentru Partidul Național Liberal, care a mai eliminat – fie și involuntar – un personaj toxic din viața politică. Ironia este evidentă: nu partidul a făcut curățenie, ci documentele din arhive.
Cât despre Partidul Social Democrat, situația pare „la fel, dar altfel”. Și de acolo a dispărut un consilier județean, cam în aceeași perioadă, dintr-un alt județ. Doar că, deocamdată, nu este clar dacă plecarea a avut loc înainte sau după ce acțiunea a ajuns în instanță și nici în ce stadiu se află dosarul. Tăcere, confuzie și multă opacitate.
Concluzia rămâne una simplă: arhivele nu uită, iar adevărul iese la suprafață, mai devreme sau mai târziu. Indiferent de culoarea politică.