La nivel oficial, Guvernul României a adoptat o Ordonanță de Urgență care permite funcționarea capacităților energetice pe cărbune până la 31 august 2026, tocmai pentru a asigura stabilitatea sistemului energetic și continuitatea furnizării agentului termic în orașele dependente de aceste centrale. Râmnicu Vâlcea este menționat explicit printre municipiile unde oprirea bruscă ar produce consecințe sociale și economice serioase.
Cu toate acestea, Ministerul Energiei, condus de ministrul PSD Bogdan Ivan, transmite o adresă oficială în care face referire la încetarea activității CET Govora la 31 martie 2026 și solicită autorităților locale să prezinte măsurile pentru perioada următoare. Diferența dintre termenul din OUG și data indicată în adresă este de cinci luni. Cinci luni care, în energie, înseamnă contracte, fluxuri financiare și repoziționări pe piață.
În același document este menționată explicit posibilitatea ca necesarul de energie termică al municipiului să fie acoperit de centrala în cogenerare operată de AUTORO, care este detinuta de regele betonului din Valcea, afaceristul Ion Busca. Cu alte cuvinte, o unitate economica de stat este inchisa de Ministerul Energiei pentru a face loc pe piata unei afaceri private! Practic, în timp ce termenul legal permite funcționarea CET Govora până la 31 august, ministerul introduce în ecuație un operator privat și discută despre închiderea centralei cu cinci luni mai devreme.
O astfel de mutare nu este neutră economic. Furnizarea energiei termice către populația din Râmnicu Vâlcea înseamnă o afacere de milioane de euro anual. Dacă CET Govora este scoasa din joc la 31 martie, piața este deschisă imediat pentru un alt producător. Întrebarea legitimă este în ce condiții și în baza cărei proceduri.
În mediul local circulă deja zvonuri privind posibila implicare sau susținere din partea unor factori de decizie locali în noua structură de producere a energiei termice. Nu există, la acest moment, documente publice care să confirme astfel de legături, însă lipsa de transparență în privința calendarului și a mecanismului de tranziție alimentează speculațiile. Într-un domeniu unde miza financiară este ridicată, orice grabă nejustificată ridică semne de întrebare.
Dacă legea permite funcționarea până la 31 august 2026, în baza cărui act se avansează data de 31 martie? Există o decizie formală de închidere anticipată? A fost modificat calendarul printr-un alt act normativ? Sau asistăm la o accelerare administrativă cu efecte directe asupra pieței locale?
Consiliul Județean Vâlcea construiește deja noul CET care ar urma să devină operațional din toamna anului 2026, iar calendarul actual permite o tranziție etapizată. O închidere la 31 martie creează însă o perioadă de interimat de cinci luni, perioadă în care producția și, eventual, distribuția trebuie preluate de alt operator (Autoro). Asadar, totul a fost premeditat, iar cartile au cam fost facute de mai mult timp in avantajul lui Busca si centralei Autoro! Autoritatile statului (SRI, DNA, Parchet) dorm in papuci sau au ceva de spus despre aceasta situatie?!
FOARTE INTERESANT ESTE FAPTUL CA NOUA CENTRALA AUTORO ESTE DEJA CONECTATA LA SISTEMUL DE CONDUCTE AL CET GOVORA!!! MAI NEAGA CINEVA CA TOTUL A FOST PREMEDITAT?!
În energie, coincidențele sunt rare. Când termenul legal este comprimat, iar alternativa privată este deja indicată oficial, întrebarea nu mai este dacă există o miză economică, ci cine o gestionează și în ce condiții de transparență. Râmnicu Vâlcea are nevoie de clarificări urgente, nu de adrese care schimbă regulile jocului peste noapte.
În timp ce România discută despre închideri accelerate și calendare comprimate, două dintre cele mai puternice economii ale Uniunii Europene, Polonia și Germania, continuă să mizeze consistent pe cărbune. Polonia rămâne principalul producător de cărbune din UE și exploatează intens lignitul și huila, inclusiv în Bazinul Carbonifer Lublin, zonă cu potențial ridicat unde se discută chiar deschiderea unor mine moderne pentru consolidarea securității energetice. Germania, la rândul ei, continuă exploatările de lignit în mine de suprafață, unele extinse controversat, cu relocarea unor localități, menținând acest combustibil fosil ca pilon de stabilitate energetică în pofida angajamentelor climatice asumate. Deși ambele state sunt supuse presiunilor pentru accelerarea tranziției verzi, realitatea arată că lignitul și huila rămân componente esențiale în mixul lor energetic, iar interesul pentru menținerea sau chiar modernizarea exploatărilor persistă pe fondul nevoii de securizare a surselor de energie.
Vom reveni cu amanunte!
Tiberiu Pirnau
Web Design by DowMedia
