O decizie a Înalta Curte de Casație și Justiție lovește direct în mecanismul de funcționare al anchetelor anticorupție din România și produce unde de șoc în sistemul judiciar. Instanța supremă a stabilit, cu caracter obligatoriu, că polițiștii judiciari din cadrul Direcția Generală Anticorupție nu mai pot efectua acte de urmărire penală decât strict în cauzele care privesc corupția angajaților din Ministerul Afacerilor Interne.
Pe românește, DGA este limitată la investigarea polițiștilor, jandarmilor și pompierilor. Orice extindere în afara acestei sfere, chiar și în baza delegărilor date de procurorii Direcția Națională Anticorupție, devine vulnerabilă.
Decizia contrazice practica ultimilor ani, când ofițerii DGA participau activ în dosare complexe, inclusiv în anchete ce vizau funcționari din alte ministere sau instituții publice. Mai mult, structura era apreciată pentru capacitatea tehnică avansată, inclusiv în domeniul perchezițiilor informatice și al activităților speciale de supraveghere.
Acum, lucrurile se schimbă radical.
În culisele sistemului se vorbește despre mii de dosare care ar putea deveni vulnerabile. Actele întocmite de DGA în cauze ce nu priveau exclusiv personal MAI pot fi contestate. Avocații vor ridica excepții de nelegalitate, iar instanțele vor fi obligate să analizeze dacă probele rămân sau sunt eliminate. Într-un context în care prescripția pândește la fiecare colț procedural, orice întârziere poate însemna închiderea definitivă a unor dosare grele.
Sindicaliștii din poliție, prin Sindicatul Europol, vorbesc deja despre o lovitură serioasă aplicată luptei anticorupție. Oficial, decizia este prezentată drept o clarificare strictă a competenței materiale. Neoficial, se discută despre un regres care fragilizează cooperarea dintre DNA și structurile specializate de poliție judiciară.
Contextul nu este nici el lipsit de controverse. În ultimii ani, DGA a trecut prin modificări administrative și reorganizări interne contestate, iar acum restrângerea atribuțiilor vine ca o nouă lovitură pentru o structură care, în trecut, a gestionat dosare sensibile.
Efectul de domino este inevitabil. Dosare reanalizate, probe contestate, proceduri reluate, termene împinse, riscuri de prescripție. Într-un sistem deja sufocat de întârzieri, această decizie poate crea blocaje suplimentare și poate alimenta percepția că mecanismele anticorupție pierd teren.
Rămâne întrebarea care planează deasupra sistemului judiciar: este vorba despre o necesară corectare juridică sau despre începutul unei erodări tăcute a capacității operative anticorupție?
Cert este că unda de șoc abia începe să se simtă, iar adevăratele efecte se vor vedea în lunile următoare, în sălile de judecată. Dacă dosarele vor începe să cadă, explicațiile nu vor mai putea fi evitate.
Tiberiu Pirnau
Web Design by DowMedia
