TUPEU MAXIM! Economistul-șef al BNR, Valentin Lazea, îi spune românului flămând că „trăiește peste posibilități”

Într-o Românie sufocată de scumpiri, taxe noi, facturi explodate și salarii care abia mai acoperă strictul necesar, economistul-șef al BNR, Valentin Lazea, găsește de cuviință să le transmită românilor, de pe fotoliul confortabil al privilegiilor, că „nu mai trebuie să se aștepte la creșterea nivelului de trai” pentru că, atenție, „deja trăiesc peste posibilități”. I-auzi!

O declarație care nu doar că sfidează realitatea din teren, dar jignește milioane de oameni care trăiesc de la o lună la alta, numărând fiecare leu. Care români trăiesc peste posibilități, domnule Lazea? Cei cu 2.500 de lei salariu? Cei care aleg între mâncare și medicamente? Cei care stau în frig ca să-și poată plăti ratele și facturile? Este ușor să predici austeritate din birourile luxoase ale BNR, cu venituri de zeci de mii de lei pe lună, cu pensii speciale și bonusuri consistente, în timp ce românul de rând se întreabă dacă îi ajung banii până la următorul salariu.

Declarația lui Lazea trădează o ruptură gravă de realitate și un dispreț mascat față de cei care țin economia în spate prin muncă și taxe. Românii nu trăiesc, domnule economist, ei supraviețuiesc. Nu poporul trăiește peste posibilități, ci statul supradimensionat, armata de sinecuri politice, agențiile inutile, consilierii de lux și clientela de partid care toacă bani publici fără nicio responsabilitate. Acolo se scurg resursele, nu în buzunarul pensionarului cu 1.500 de lei sau al angajatului din privat care muncește zece ore pe zi.

Mesajul transmis de Lazea este periculos: „Nu mai sperați la mai bine, obișnuiți-vă cu sărăcia!”. În loc să vorbească despre evaziune fiscală, risipă bugetară, corupție și incompetență guvernamentală, ni se spune că problema suntem noi, cetățenii. Românii nu cer lux, nu cer palate, nu cer vacanțe exotice, cer doar salarii decente, prețuri corecte și respect. Asta nu înseamnă trai peste posibilități, asta înseamnă demnitate. Iar când un oficial de rang înalt ajunge să umilească propriul popor, problema nu mai este economică, ci profund morală.

Tiberiu Pîrnău