INVESTIGAȚIE - Emilia Șercan, justițiara cu lucrare de licență sub lacăt. Când vânătorul de plagiatori se teme de propria teză

Ani la rând, Emilia Șercan a fost prezentată drept simbolul luptei împotriva plagiatului, „vânătorul” de doctorate trucate, vocea morală care ar fi curățat mediul academic de impostură. Doar că, între timp, sub această mască de justițiar, ies la iveală detalii extrem de incomode despre propriul său trecut universitar.

Potrivit unei investigații publicate de Turnul Sfatului, lucrarea de licență susținută de Emilia Șercan la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu ridică semne de întrebare serioase. Jurnaliștii care au analizat documentul vorbesc despre pagini întregi copiate integral din alte lucrări, pasaje transferate aproape mecanic prin metoda copy-paste și reformulări superficiale ale unor paragrafe preluate din cărți apărute în 2002.

Cu alte cuvinte, exact practicile pe care le condamnă public de ani de zile apar chiar în propria lucrare academică.

Strategia tăcerii și a proceselor

În loc să ofere explicații clare, punctuale, documentate, Emilia Șercan a ales o tactică bine cunoscută: instanța. Procesele au început să curgă, pe bandă rulantă, împotriva celor care au îndrăznit să pună întrebări.

Mai mult, potrivit acelorași surse, Șercan a transmis o notificare oficială către Universitatea din Sibiu prin care a cerut ca lucrarea sa să nu fie consultată fără acordul ei. Practic, persoana care predă jurnalism și cere transparență de la alții a încercat să-și pună propriul trecut sub lacăt. O ironie amară.

Victima eternă

În spațiul public, Emilia Șercan joacă permanent rolul victimei. Vorbește despre „hărțuire”, despre „atacuri”, despre „campanii împotriva ei”. În realitate, întrebările sunt simple și legitime:

• A copiat sau nu pagini întregi din alte lucrări?

• De ce refuză accesul la propria lucrare?

• De ce nu oferă explicații clare, tehnice, punctuale?

În loc de răspunsuri, apar ieșiri nervoase, scene tensionate în stradă, amenințări voalate și reclamații la CNA. Exact mecanismul pe care l-au folosit și alți personaje publice atunci când au fost prinse cu mâța-n sac.

Episodul Vântu – tăcerea care spune tot

Un alt episod tulburător ține de perioada în care Emilia Șercan a lucrat în trustul lui Sorin Ovidiu Vântu. Relația profesională s-a intersectat cu beneficii personale, despre care chiar ea a vorbit public (salariu - 8000 euro lunar). Flori, șampanie, privilegii. O apropiere care ridică mari semne de întrebare, mai ales când vine din partea cuiva care pozează astăzi în model de independență și moralitate absolută.

Într-un moment devenit celebru, Șercan a făcut declarații contradictorii, care au lăsat impresia că admite compromisuri grave. O secvență care explică, poate, multe din traseul ei ulterior.

Dublu standard

Cea care astăzi îi judecă pe alții, le scormonește tezele, îi expune public și le cere capetele, pare incapabilă să aplice aceleași standarde propriei persoane. Când e vorba de alții – transparență totală. Când e vorba de ea – lacăt, procese și amenințări.

Aceasta nu mai este jurnalism. Este dublu standard.

Emilia Șercan nu mai poate poza în icoana integrității academice fără să răspundă onest propriilor probleme. Faptele vorbesc, documentele există, iar tăcerea și procesele nu șterg realitatea.

Cine luptă cu impostura trebuie, înainte de toate, să fie curat în propria ogradă.

Tiberiu Pîrnău