Gata și cu ARPECHIM! Sfârșitul unei epoci industriale: rafinaria de la Pitești, vânduta la preț de vilă din Cotroceni

Gata și cu ARPECHIM! Sfârșitul unei epoci industriale: rafinaria de la Pitești, vânduta la preț de vilă din Cotroceni

S-a tras cortina, definitiv, peste una dintre cele mai importante platforme industriale ale României. ARPECHIM, simbolul industriei petrochimice de la Pitești, a fost vândut integral. Nu ca proiect strategic, nu ca investiție industrială, ci pe bucăți, la licitație, pentru suma totală de aproximativ 21 de milioane de euro. Un preț comparabil cu cel al unei vile frumoase din Cotroceni, pentru aproape 200 de hectare de teren industrial.
Procedurile de valorificare au început în luna mai 2024. La început, lichidatorii au încercat să obțină peste 50 de milioane de euro, mizând pe interesul marilor dezvoltatori imobiliari. Planul a eșuat. N-a existat apetit pentru un proiect unitar, amplu, care să transforme platforma într-un pol coerent de dezvoltare. Așa că ARPECHIM a fost spartă, parcelată, împărțită între dezvoltatori imobiliari, investitori în parcuri fotovoltaice și alte forme de energie regenerabilă, firme de transport și operatori din zona gestionării deșeurilor.
Pe platforma care odinioară funcționa ca o rafinărie de top, cu peste 7.000 de angajați și un rol esențial în economia națională, se mai găsesc încă utilaje, instalații, rezervoare, depozite. Nu pentru mult timp. Cel mai probabil, tot ce nu va putea fi valorificat ca teren sau infrastructură va ajunge la fier vechi, tăiat, cântărit și exportat, ca multe alte bucăți din industria românească post-decembristă.
Povestea declinului nu este una scurtă. În 2009, OMV Petrom a vândut către Oltchim divizia de petrochimie a Arpechim, pentru 13 milioane de euro. La acel moment, autoritățile vorbeau despre sinergii, despre relansare, despre salvarea combinatului de la Pitești și a miilor de locuri de muncă. A fost, în realitate, începutul sfârșitului. Lipsa investițiilor, deciziile politice haotice și incapacitatea statului de a construi o strategie industrială coerentă au făcut ca promisiunile să se transforme rapid în iluzii.
În 2011, activitatea Arpechim a fost oprită complet, pe motiv de nerentabilitate. A urmat demolarea, tăcută și constantă, fără dezbatere publică reală, fără un plan alternativ serios. Ani la rând, platforma a rămas o rană deschisă la marginea Piteștiului, un spațiu abandonat, dar cu un potențial uriaș, pe care statul român nu a știut sau nu a vrut să-l valorifice.
Astăzi, când ultimele bucăți sunt adjudecate și semnate, imaginea este una dureroasă. Nu doar pentru foștii angajați sau pentru comunitatea locală, ci pentru orice om care mai crede că România ar fi putut avea o industrie puternică. ARPECHIM nu a murit într-un accident inevitabil, ci într-un proces lent de neglijență, hoție și incompetență.
Aceasta este fotografia unui stat care, timp de 35 de ani, nu a fost capabil să apere nimic strategic. Un stat condus de rețele de interese, de politicieni care au confundat administrarea cu jaful și competența cu improvizația. Iar în ultimii 10–15 ani, peste toate acestea, s-a adăugat și prostia, ridicată la rang de politică publică. ARPECHIM nu mai este. A rămas doar lecția amară și întrebarea, repetată obsesiv: ce urmează să mai vindem, și la ce preț?

Tiberiu Pîrnău