Pro TV a fost ani la rând prezentat drept etalonul presei din România. Profesionalism, echilibru, neutralitate – un mit bine lustruit, dar care începe să se cojească tot mai vizibil. Ultimul exemplu de derapaj editorial este titlul: „Partidul extremist AUR anunță un protest în București” (https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/aur-anunta-un-protest-cu-cel-putin-30-000-de-oameni-in-bucuresti-mitingul-programat-pentru-ora-14-00.html). Un titlu care nu informează, ci judecă. Un titlu care nu explică, ci manipulează. Un titlu care spune mai mult despre poziționarea politică a redacției decât despre evenimentul în sine.
Cuvântul „extremist” nu este un termen juridic în România. Nu există o hotărâre judecătorească, o decizie a CCR sau o clasificare oficială a statului român care să declare AUR „partid extremist”. Deci, ce face Pro TV? Emite un verdict politic. Fără sursă, fără citare, fără context, fără explicații. Pur și simplu lipește eticheta. Aceasta nu mai este informare, ci opinie mascată în știre. Este o încălcare flagrantă a regulilor de bază ale jurnalismului.
Limbajul în presă este o armă. Când scrii „partid extremist”, nu mai lași cititorul să gândească singur, îl condiționezi. Îi spui din start ce să creadă. Protestul devine automat suspect, participanții devin radicali, mesajele lor sunt catalogate implicit ca periculoase. Este tehnica clasică de „framing”: nu relatezi faptele, ci dictezi interpretarea. Exact metoda folosită de propaganda modernă, ambalată elegant în format de știre.
Presa ar trebui să fie arbitru, nu jucător. Observator, nu actor. Controlor al puterii, nu instrument ideologic. Când Pro TV începe să eticheteze politic, intră direct într-o tabără. Nu mai relatează despre protest, îl delegitimează. Nu mai informează, influențează. Nu mai servește publicul, ci o agendă.
Mai grav este dublul standard. Protestele „civice” sunt prezentate drept democratice. Manifestațiile progresiste sunt „vocea străzii”. Ieşirile stângii sunt „reacții legitime”. Dar când vine vorba de AUR, apare instant eticheta: „extremist”. Aceasta nu este întâmplare, ci politică editorială. Este selecție ideologică. Este partizanat.
Pro TV pare să fi ales activismul în locul jurnalismului. Nu neapărat progresism, ci conformism. Aliniere la discursul mainstream occidental, demonizarea curentelor naționaliste, stigmatizarea opoziției incomode. Este jurnalism de poziție, nu jurnalism de informare.
Efectele sunt toxice. Radicalizează societatea, distruge încrederea în presă, transformă televiziunile în tribune politice și împinge publicul spre surse alternative, uneori mult mai periculoase. Pentru că atunci când presa minte „frumos”, oamenii caută adevărul „urât”.
Când Pro TV scrie „Partidul extremist AUR”, nu mai face presă. Face propagandă! Nu explică, nu contextualizează, nu citează. Judecă. Și exact aici se rupe masca. Presa nu trebuie să fie tribunal politic, poliție ideologică sau gardian al „corectitudinii”. Trebuie să fie informare, echilibru, pluralism. Dar Pro TV pare să fi uitat acest lucru.
Tiberiu Pîrnău
Web Design by DowMedia
