Răspunsul oficial transmis de Banca Națională a României în cazul firmei de creditare în care apare mama directorului Sucursalei Dolj, Sebastian Perpelea, este construit ca un exercițiu de „neutralizare” a subiectului: nu neagă faptele, nu le contrazice, dar le împinge într-o zonă tehnică, sterilă, în care problema pare să dispară de la sine. În esență, BNR recunoaște existența societății CHRONO GOLD SRL, confirmă că aceasta a depus cerere de înscriere la banca centrală și admite că firma are ca obiect activități de creditare de tip amanet. Apoi vine fraza-cheie, cea care ar trebui să închidă discuția: BNR spune că, potrivit cadrului legal, nu are competențe de monitorizare și supraveghere asupra entităților înscrise în Registrul de evidență, casele de amanet fiind înregistrate „exclusiv pentru scopuri statistice”.
Numai că, dincolo de această formulare, rămâne miezul: o firmă de creditare, înființată în noiembrie 2025, cu activitate încadrată la art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 93/2009 – „acordare de credite cu primire de bunuri în gaj, respectiv amanetare prin case de amanet” , are în conducere și în acționariat o persoană cu numele Perpelea, Doina Perpelea, iar BNR confirmă că a primit documentația firmei pentru înscriere în registrul ținut de banca centrală. Cu alte cuvinte, BNR nu spune că nu există legătură, ci spune că legătura n-ar conta, pentru că registrul ar fi, practic, o formalitate statistică.
Aici apare prima problemă majoră: „doar statistică” nu înseamnă „în afara BNR”. Registrul de evidență e ținut de BNR, iar înscrierea în el este condiție cerută de lege pentru a desfășura activități de tip amanet . În plus, chiar în răspunsul instituției se precizează că cererea CHRONO GOLD SRL se află „în curs de analiză” la structura de specialitate și că, la momentul punctului de vedere, nu fusese emis un act administrativ. Asta înseamnă că BNR nu doar „notează” pasiv existența firmei, ci procesează o cerere, verifică documente și decide administrativ asupra înscrierii. Iar când decizia se ia în interiorul BNR, întrebarea de integritate nu dispare, doar pentru că supravegherea prudențială ulterioară ar fi limitată.
BNR mai susține că atribuțiile lui Sebastian Perpelea, director al sucursalei Dolj, „nu interferează în niciun fel” cu activitatea de înscriere, competența fiind la Direcția reglementare și autorizare. Practic, banca centrală încearcă să închidă subiectul printr-un argument de organigramă: nu el se ocupă, altcineva se ocupă. Numai că discuția despre conflictul de interese nu se rezumă la semnătura efectivă pe un dosar. Într-o instituție de forța BNR, influența, accesul la informație și relațiile interne pot conta mai mult decât o rubrică din fișa postului, iar încrederea publicului nu se câștigă cu „nu e la mine pe birou”, ci cu transparență deplină și reguli aplicate fără echivoc.
În plus, chiar cadrul legal invocat de BNR arată că aceste entități, deși nu sunt supravegheate prudențial ca IFN-urile din Registrul general ori special, tot au obligații față de BNR. Regulamentul BNR privind IFN-urile prevede că instituțiile înscrise în Registrul de evidență comunică modificări privind denumirea, sediul, forma juridică, conducătorii și starea entității . Deci nu vorbim despre o listă inertă, „de muzeu”, ci despre o relație administrativă minimă, dar reală, cu banca centrală.
Mai există un detaliu care, într-o redacție atentă, nu poate fi ignorat: în răspunsul BNR apare o inconsecvență de dată. Într-un loc se precizează că firma a depus cererea la 28.11.2025, iar în alt loc apare 28.11.2026, deși societatea este înființată în noiembrie 2025 și punctul de vedere vorbește despre documentație „în curs de analiză”. O astfel de scăpare nu este minoră într-un comunicat menit să lămurească un subiect de integritate: ori e o eroare de redactare, ori indică o superficialitate inacceptabilă într-un dosar sensibil.
BNR încearcă să închidă și componenta de integritate prin trimiterea la Legea 176/2010, precizând că societatea, fiind înființată în 2025, „va face obiectul obligației de declarare” în termenul legal mai–iunie 2026. Legea spune că declarațiile se depun anual, cel târziu la 15 iunie , iar practica ANI confirmă că termenul poate fi prelungit când 15 iunie cade în zi nelucrătoare . Doar că această explicație, deși corectă ca mecanism, e tot o perdea de fum: faptul că o declarație va fi depusă la termen nu răspunde la întrebarea principală, aceea dacă BNR consideră acceptabil ca un șef de sucursală să aibă o legătură familială directă cu o firmă care operează în zona creditării, fie ea și amanet.
Cu atât mai mult cu cât zona caselor de amanet nu e una inocentă. În evaluările publice de risc privind spălarea banilor, sectorul caselor de amanet apare explicit ca vulnerabilitate în ecosistemul financiar, tocmai prin specificul lui . Așadar, chiar dacă BNR invocă lipsa supravegherii prudențiale, discuția despre integritate și despre distanța obligatorie dintre funcționar și „piață” rămâne validă, iar publicul are dreptul să ceară standarde mai înalte decât minimul legal.
În final, comunicatul BNR are și o a doua miză: nu doar să reducă la minimum subiectul CHRONO GOLD, ci să întărească o narațiune favorabilă despre persoana vizată. Ni se spune că Sebastian Perpelea a fost numit director „ca urmare a îndeplinirii tuturor criteriilor de promovare”, pe baza performanței profesionale, și se strecoară și o clarificare colaterală: Mircea Perpelea nu lucrează la BNR, deci nu deține vreo funcție de consilier al guvernatorului. Cu alte cuvinte, BNR nu doar explică tehnic registrul, ci construiește o baricadă reputațională în jurul lui Perpelea, în timp ce esența întrebării – aparența de conflict de interese și riscul de influență – este tratată ca un detaliu secundar.
Rămâne, totuși, întrebarea pe care nicio instituție serioasă nu o poate ocoli: dacă totul este atât de „standardizat” și „statistic”, de ce a fost nevoie de o „analiză la nivel instituțional” a atribuțiilor lui Sebastian Perpelea? Simplul fapt că BNR a simțit nevoia să precizeze că atribuțiile lui nu interferează indică limpede că subiectul există, că poate produce vulnerabilitate și că nu poate fi îngropat doar printr-o frază despre registru.
Dincolo de comunicat, ceea ce publicul vede este simplu: o firmă de creditare de tip amanet, legată de familia unui director BNR, intră în circuitul administrativ al băncii centrale, iar instituția răspunde cu argumentul „noi doar o înscriem pentru statistică”. Pentru unii, asta va părea o clarificare. Pentru alții, va arăta exact ca o spălare „ca la Nufărul”: multă spumă procedurală, zero răspuns pe fond.
Redacția va solicita în continuare clarificări punctuale: dacă Sebastian Perpelea a depus sau nu o declarație internă de potențial conflict de interese, ce măsuri de recuzare sunt aplicabile în astfel de situații și dacă BNR consideră că standardele de integritate se reduc la minimul legal sau includ și evitarea aparenței de conflict. Orice răspuns va fi publicat integral.
Web Design by DowMedia
