
Lider PSD Vâlcea – ipocrizie maximă. Lucian Rădulescu critică Guvernul pe Facebook, dar partidul lui îl susține din toate pozițiile
Lucian Rădulescu, lider PSD Vâlcea, fost candidat la Parlament și în prezent director într-o societate de stat, a reușit din nou „performanța” rară în politica românească: să fie și critic, și beneficiar, și victimă, și susținător – toate în același timp. Milionar în euro din afaceri cu statul făcute „în timpul liber”, Rădulescu postează cu indignare pe rețelele sociale despre măsurile pregătite de Guvern privind înghețarea salariilor bugetare. Un Guvern pe care, ce să vezi, PSD îl susține politic și parlamentar fără ezitare.
Postarea sa, însoțită de comentariul plastic „Blugi și banane”, pare să trimită un semnal de alarmă, ca și cum autorul nu ar fi parte integrantă din sistem, ci un simplu cetățean revoltat. Diferența majoră este că un cetățean obișnuit nu este director într-o companie controlată de stat, nu se plimbă între contracte publice și funcții politice și, mai ales, nu aparține unui partid aflat direct la guvernare. Cu atât mai mult cu cât fratele acestuia este vicepreședinte la nivel național în PSD – deci nu vorbim despre un membru marginal, ci despre un om aflat aproape de centrul de comandă al deciziei politice.
Ipocrizia ridicată la nivel de strategie politică
Cum se împacă funcția, privilegiile și poziția politică cu retorica de opozant online? Simplu – nu se împacă.
Lucian Rădulescu critică deciziile Guvernului ca și cum ar fi un observator extern, nu reprezentant al partidului care numește miniștrii, secretarii de stat, directorii din companiile publice și gestionează puterea executivă. Tonul dramatic, aproape populist, lasă impresia unui om preocupat de soarta românului de rând – doar că românul de rând nu semnează contracte cu statul și nu ocupă fotolii plătite din bani publici.
De aici apare întrebarea perfect legitimă:
Când e Lucian Rădulescu sincer? Când critică Guvernul sau când partidul lui susține aceleași măsuri?
Pentru că nu le poate face pe ambele în același timp fără să se vadă ruptura de logică. Cu excepția cazului în care revolta este doar o formă de marketing politic, o încercare de a se poziționa simultan în tabăra puterii și a nemulțumiților – un joc dublu care, din păcate, devine tot mai des întâlnit.
Realitatea este simplă
PSD este parte a Guvernului. PSD susține Guvernul. PSD are miniștri, secretari de stat, prefecturi, agenții, funcții, bani, control. Iar Lucian Rădulescu este PSD.
De aici, ipocrizia devine evidentă: nu poți critica un Guvern pe care tu însuți îl alimentezi, îl validezi și îl menții la putere. Nu poți poza în opozant, când în spatele ușilor partidul tău semnează politic exact măsurile pe care tu le blamezi public.
Și totuși, se poate. La noi.
Războinici pe Facebook, disciplinați în ședințele de partid. Revoltați în fața oamenilor, cuminți lângă butoanele puterii. Așa arată noua politică: like-uri la vedere, responsabilitate sub preș.
Nicușor Dramiculescu
PS: Lucian Rădulescu rămâne, în esență, un băiat de bună-credință, educat, politicos și apropiat de oameni – cei care l-au cunoscut personal pot confirma asta. Tocmai de aici vine dezamăgirea: politica pare că alterează perspectiva, transformând un om normal într-un actor prins între dublu limbaj și reflexe de partid. Dacă ar rămâne consecvent cu principiile lui și mai puțin cu linia de partid, poate am vedea un alt tip de politician – mai rar, dar infinit mai respectat.
Web Design by DowMedia