Privatizată în 2006 sub promisiunea modernizării și salvării, Uzina de Sodă Govora (USG), unul dintre simbolurile industriei chimice din România, a ajuns în 2020 la faliment. În spatele acestui dezastru stă o strategie cinică și atent construită de grupul polonez CIECH care a transformat o investiție aparent salvatoare într-o operațiune de eliminare a unui competitor și golire metodică a activelor.
Când statul român a vândut către CIECH peste 90% din acțiunile USG, discursul oficial a fost optimist: investiții masive, tehnologii moderne, integrarea pe o piață europeană competitivă. Realitatea? În următorii ani, uzina a fost ținută într-o stare de funcționare minimă, fără investiții reale, cu echipamente învechite și fără strategie pe termen lung. Practic, polonezii au cumpărat un colos industrial nu pentru a-l revitaliza, ci pentru a-l controla și a-l închide și vinde la fier vechi (ceea ce se întâmplă!) când va deveni incomod.
Unul dintre episoadele-cheie în prăbușirea USG a fost conflictul cu CET Govora, furnizorul de abur industrial. Începând cu 2016, CIECH a refuzat constant noile prețuri solicitate de CET, deși acestea reflectau realitatea economică. Ba chiar a amenințat cu închiderea fabricii și concedieri în masă, doar pentru a forța mâna autorităților locale și a impune condiții economice favorabile propriei agende. Practic, s-a creat deliberat o criză artificială, cu scopul de a justifica un deznodământ programat.
Ani de-a rândul, comenzile USG au fost redirecționate către firme din cadrul grupului CIECH, la prețuri preferențiale, într-un joc de „optimizare fiscală” care a golit financiar uzina. Profitul pleca în Polonia, în timp ce pierderile rămâneau în România. Managerii români au fost marginalizați, deciziile veneau direct de la Varșovia, iar USG devenea tot mai mult un simplu pion în strategia globală a grupului.
În toamna lui 2019, CIECH anunța oficial închiderea USG, invocând „condiții de piață nefavorabile”. În realitate, decizia era luată cu mult timp înainte. Stocurile fuseseră lichidate, comenzile reduse, iar relațiile comerciale – tăiate sau externalizate. Era finalul unui proces început subtil, dar orchestrat cu precizie: eliminarea unei uzine românești de pe piața regională a sodei calcinată.
Guvernele care s-au succedat la București în toți acești ani au privit pasiv sau complice. Nimeni nu a verificat modul în care au fost respectate obligațiile din contractul de privatizare. Nimeni nu a intervenit atunci când uzina era sabotată din interior. Nici autoritățile județene nu au mișcat un deget – deși sute de familii din Râmnicu Vâlcea depindeau direct de USG. Mai grav, falimentul USG a destabilizat și CET Govora, afectând în lanț tot sistemul energetic și termic local.
Cazul USG este emblematic pentru ceea ce înseamnă o privatizare eșuată, nesupravegheată și transformată într-o armă împotriva economiei naționale. Statul român a pierdut un activ strategic, iar comunitatea locală – o sursă vitală de locuri de muncă și venituri. Între timp, CIECH își continuă liniștit operațiunile în alte țări, iar România rămâne cu paguba, ruinele și un gust amar al trădării.
Grupul polonez CIECH, redenumit oficial în iunie 2024 ca Qemetica, este deținut în totalitate de investitorul strategic KI Chemistry, o firmă din cadrul grupului Kulczyk Investments, controlat de familia Kulczyk.
În martie 2024, KI Chemistry a finalizat achiziţia tuturor acţiunilor CIECH, devenind astfel acţionarul unic al grupului.
Ulterior, CIECH a fost delistată de la Bursa de Valori de la Varșovia (în jurul datei de 3 martie 2024), iar procesul de rebranding la noul nume Qemetica s-a derulat între mai și iunie 2024, fără modificare jurdică a entității (KRS/NIP au rămas aceleași).
Prin urmare, grupul este controlat pe deplin de KI Chemistry, filiala deținuta de Kulczyk Investments și nu mai are alți acționari semnificativi ca entități publice sau stat, după preluarea completă în 2024.
Tiberiu Pîrnău
Web Design by DowMedia
La acest faliment au participat toti cateii si lingaii din cadrul societatii care au fost recompensati pe masura de catre polaci. Acesti pigmei – indiferent de sex – au demonstrat lipsa de caracter maxim. Pe linga banii primiti , multi dintre pigmei au furat cit au putut din societate incepind de la cupru , inox si alte bunuri vandabile.
Sandu de la Ocna Mures , Gheorghe , Florin , Petre , Ancuta , Viki , Doini , Dana si cite alte caricaturi s-au facut pres in fata polonezilor care s-au folosit de ei pentru a batjocori angajatii de buna credinta. Pentru ca multi lucratori au fost corecti , insa jegurile au invins.
Furaciunile se pot vedea si acum. Gheorghe are la Govora gard cu stilpi de inox , teava furat de la USG. Petre – Bert – a plecat la cele vesnice iar ceilalti asteapta sa cheltuiasca banii murdari primiti de la polaci pentru a-si umili colegii.
Umilitor pentru niste specialisti care au ramas fara serviciu si degradant pentru niste pigmei care au pupat fundul unor profitori.
Sa le fie tarina usoara , precum lespedea de moara , tuturor acestor jeguri.