EXCLUSIV. Eduard Hellvig, fost șef al SRI, ai intervenit sau nu pentru ca deputatul vâlcean Cristian Buican, acuzat de CORUPȚIE, să nu ajungă în fața instanțelor de judecată?!

Un dosar cu ramificații politice, servicii secrete și justiție selectivă

Într-un stat în care justiția ar trebui să fie independentă și egală pentru toți, cazul deputatului Cristian Buican, lider al PNL Vâlcea, scoate la lumină un mecanism bine uns al influenței politice, al protecției instituționale și, poate, al intervenției unor personaje-cheie din sistem. Este vorba despre un dosar început în 2016 de DNA Pitești, ce îl viza pe Cristian Buican pentru trafic de influență, dar care, în mod suspect, a fost clasat la sfârșitul anului 2019, după ce a fost preluat de structura centrală a DNA.

Totul începe în 2015. Presiuni pentru o angajare la CET Govora

Surse judiciare, dar și înregistrări audio aflate în posesia presei locale, indică faptul că în 2015, Cristian Buican, pe atunci lider absolut al liberalilor vâlceni, ar fi făcut presiuni asupra directorului CET Govora, Mihai Bălan, pentru ca Ion Idu, ginerele fostului primar PNL Gheorghe Mirea, să fie numit director la Resurse Umane. Postul era ocupat deja de o profesionistă, Ioana Liță, cu zeci de ani de experiență în domeniu.

Sub presiunea politică, Mihai Bălan a cedat. Consiliul de Administrație al CET Govora, aflat sub influența Consiliului Județean controlat de PNL, a validat angajarea lui Idu, pe un salariu de aproape 2.000 de euro lunar. Ulterior, Mihai Bălan a depus un denunț la DNA, confirmând presiunile exercitate de Buican.

Dosarul 37/P/2016 – începutul sfârșitului sau începutul protecției?

DNA Pitești a deschis dosarul penal 37/P/2016, începând urmărirea penală in rem pentru fapte de trafic de influență. Ulterior, au fost audiați martori, colectate probe, și s-a stabilit că existau indicii rezonabile privind implicarea deputatului Buican în comiterea faptei.

Însă, pe măsură ce investigația avansa, a apărut o mutare controversată: în octombrie 2019, dosarul a fost transferat de la DNA Pitești la Structura Centrală a DNA, printr-o ordonanță semnată de procurorul-șef interimar Călin Nistor. Cel care a preluat dosarul a fost procurorul Marius Iacob, aflat de-a lungul carierei sale în relații controversate cu zona politică și cu serviciile secrete.

Hellvig și Iohannis – umbrele lungi ale intervenției?

Conform mai multor surse din sistemul judiciar, transferul dosarului nu a fost întâmplător. Acesta ar fi avut loc la presiunea directă a directorului SRI de la acea vreme, Eduard Hellvig, și cu acordul tacit al președintelui Klaus Iohannis, în contextul în care PNL se pregătea să preia puterea, iar un scandal penal ar fi afectat imaginea partidului în alegerile ce urmau.

O astfel de intervenție, dacă s-ar confirma, ar reprezenta o ingerință gravă în justiție, cu implicații directe asupra independenței DNA și a întregului sistem judiciar.

Clasarea dosarului – o decizie cu iz politic

La 23 decembrie 2019, în pragul sărbătorilor și într-un moment favorabil pentru a trece neobservat, procurorul Marius Iacob a dispus clasarea cauzei, invocând lipsa probelor directe care să-l incrimineze pe Buican. Decizia a fost primită cu stupoare de opinia publică și cu suspiciune în rândul unor magistrați care au văzut în acest gest o operațiune de salvare politică.

Această clasare a venit după ani întregi de tergiversări, în care dosarul a fost disjuns, redeschis și plimbat între parchete, în ciuda înregistrărilor, declarațiilor și documentelor prezentate de denunțători.

Justiție selectivă sau începutul sfârșitului?

Cazul Cristian Buican este un test de integritate pentru sistemul judiciar românesc. A existat sau nu o intervenție a directorului SRI Eduard Hellvig pentru protejarea liderului PNL Vâlcea? A fost sau nu implicat președintele Iohannis într-un demers de influențare a DNA? De ce a fost mutat și clasat un dosar cu probe clare de presiuni politice?

Aceste întrebări sunt mai actuale ca niciodată. Într-o țară în care justiția este adesea la cheremul politicii, transparența, responsabilitatea și curajul magistraților sunt esențiale pentru a reda încrederea publică în statul de drept.

Cristian Buican are dreptul la apărare și la prezumția de nevinovăție. Dar cetățenii au dreptul să afle adevărul: a fost sau nu justiția transformată în instrument politic?

Nicu Trandafir