Bustul mitropolitului Bartolomeu Anania, dezvelit în comuna natală Glăvile

joi, 4 aprilie 2024

Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, împreună cu Preasfințitul Părinte Macarie, Episcopul Europei de Nord, au participat, sâmbătă, 30 martie, la evenimentul prilejuit de dezvelirea bustului mitropolitului Bartolomeu Anania, ce a fost așezat în fața Casei Memoriale din comuna Glăvile.

Casa memorială a fost organizată muzeistic într-un spațiu aflat în apropierea Bisericii „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Glăvile, unde ierarhii au săvârșit slujba de pomenire pentru mitropolitul Bartolomeu Anania, părinții și frații acestuia, care au trecut la cele veșnice.

La finalul slujbei de pomenire, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, a elogiat personalitatea mitropolitului Bartolomeu, îndemnându-i pe cei prezenți să așeze în inimi sensul adânc al cuvintelor sale: „ținem la eternitatea sufletului nostru și, de aceea, îl cultivăm, întrucât veșnicia unui neam se măsoară cu sufletul.

Sufletul Mitropolitului Bartolomeu, purtat spre înălțimile culturii și ale spiritualității românești a fost pătruns de dragostea față de Dumnezeu și față de  Glăvile natale, căreia se alăturau neliniștea scriitorului și jertfelnicia slujitorului sfântului altar.

Frumusețea nepământeană a slujirii i-a devenit noian de nădejde spre lăcașurile veșniciei, pentru că viața Mitropolitului Bartolomeu a reprezentat o scară spre Împărăția lui Dumnezeu, o chemare spre a mărturisi fără niciun preget Adevărul, îndurând cu multă demnitate toate încercările vieții ca o adevărată stâncă de care s-au izbit valurile și furtunile. Ceea ce nu a putut fi împietrit niciodată a fost dorul de „acasă”, de care nu a fost niciodată dezlipit în inima sa. „Dorul este poate cel mai frumos sentiment care poate să îl aibă cineva”, spunea la ceas de taină, iar dorul de acasă, de părinți și bunici, de toate rudele sale, l-a purtat în toate câte a cugetat, scris şi înfăptuit. Glăvile natale de sub cerurile Oltului, în care văzuse lumina zilei la 18 martie 1921, reprezentau pentru Mitropolitul Bartolomeu spațiul veșniciei, „Betleemul” său, în care îi regăsea pe toți ai neamului său și, în chip deosebit pe mama Ana, la a cărei înmormântare a fost, iremediabil, văduvit de a fi prezent.

Acum „acasă” pentru mitropolitul Bartolomeu este Împărăția luminii și a comuniunii Mântuitorului Hristos, Arhiereul Cel Veșnic, Care, în urmă cu 13 ani, l-a cules ca pe o floare aleasă din grădinile Glăvilor și ale Clujului, ca, de altfel, din toate locurile unde, prin onestitate, eleganță și generozitate, îngăduință și iertare, dragoste și jertfelnicie, a împărtășit arvuna bucuriei cerești.

A rămas viu în memoria Bisericii şi a Neamului, a fiilor săi duhovnicești care, prin împletirea rugăciunilor cu evocarea vieții, a faptelor și operei sale, descoperă rodirile iubirii lui Dumnezeu și se roagă să aşeze sufletul său în lumina neînserată a Împărăţiei şi în fericirea vieţii cereşti, unde drepţii ca luminătorii vor străluci.

Înaltpreasfințitul Părinte Bartolomeu s-a îmbrăcat cu strălucirea slavei prin înalta slujire a arhieriei  și a luat moştenirea cea negrăită a bărbatului duhovnicesc. Strălucirea unei vieți mult ostenitoare în slujba lui Dumnezeu și a oamenilor într-o deplină asumare a jertfelniciei slujirii arhierești, „în multă răbdare, în necazuri, în nevoie, în strâmtorări, în osteneli, în privegheri, în posturi, în curăție, în cunoștință, în îndelungă-răbdare, în bunătate, în Duhul Sfânt, în dragoste” (II Corinteni VI, 4 – 6), ne-a așezat și pe noi, pe toți deopotrivă și pe fiecare în parte, astăzi la rugăciune.

Chipul său este acum înveșmântat de iubirea și recunoștința celor pe care i-a ocrotit și iubit, oferindu-le hrana sufletească pătrunsă de luarea-aminte spre tainița judecăților dumnezeiești, dar și a acelora care privesc spre mitropolitul Bartolomeu ca spre o vistierie de daruri, de care se împărtășesc acum prin lecturarea operei sale, care transpune munca asiduă a traducătorului textului Sfintei Scripturi, dar și chipul poetului, dramaturgului, eseistului și publicistului ce a îngemănat, prin forța sa creatoare, Religia și cultura.

Într-un act al profundei recunoștințe din partea fiilor duhovnicești sau a unor personalități ale Bisericii și culturii române, numeroase pagini i-au „răsplătit” Mitropolitului Bartolomeu dragostea și disponibilitatea dialogului cu care nu doar i-a fascinat pe cei mai mulți, ci le-a împărtășit „apa cea vie a Ortodoxiei”, după cum și-a numit unul dintre volume. Recunoștința este, de altfel, starea firească și sinceră a omului care privește rodirea bogăției darurilor împărtășite de Dumnezeu prin întâlnirea cu celălalt și, în acest sens, actelor de cinstire închinate Înaltpreasfințitului Părinte Bartolomeu s-au alăturat și inaugurarea unei case memoriale, aici, în Glăvile natale, unde, sunt expuse toiagul și veşmintele arhierești, cărţile sale, fotografii, copii ale manuscriselor, fragmente din corespendența purtată de-a lungul anilor, precum şi numeroase medalii, plachete şi distincţii dobândite în timpul vieţii.

Aducem un nou omagiu pios de cinstire memoriei acestui mare iubitor de Biserică şi Neam și vom participa împreună la dezvelirea monumentului pe care a fost așezat bustul mitropolitului, spre a menține veșnică vie aducerea aminte a celui care mărturisea: „Îmi vine greu să mă lipsesc de privirile voastre...”.

Ne alăturăm și noi, astăzi, locuitorilor din Glăvile care se bucură, duhovnicește cu biografia și bibliografia personalității Mitropolitului Bartolomeu Anania și cu moștenirea spirituală și culturală pe care le-a încredințat-o”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Ultimele stiri

  • PUBLICITATE

  • https://www.mocanuvicentiu.ro/
  • PARTENERI MEDIA

  • © 2024 Ziarul de Valcea. Toate drepturile rezervate.

    Web Design by DowMedia

    Ne gasiti si pe