Adesea considerați copaci și arbuști clasici care simbolizează perseverență și dragostea, Magnolia este un gen de plante remarcabil de divers, care include multe specii potrivite pentru climatele mai reci. Copacii Magnolia sunt în general cunoscuți pentru că au frunze mari, că de piele și flori impresionante albe sau roz care apar foarte devreme în primăvară - adesea chiar înainte de apariția frunzelor.
Magnoliile pot fi veșnic verzi sau caduce, în funcție de locul în care cresc. Unele specii sunt plante arbustive cu mai multe tulpini, în timp ce altele sunt copaci ornamentali clasici verticali care au dimensiuni destul de mari. Unele specii își schimbă obiceiurile de creștere în funcție de climă și de mediu. Magnoliile sunt cunoscute ca având flori deosebit de parfumate, care pot înflori chiar și de doua ori pe an. Deși un arbore de magnolie nu are o creștere rapidă, răbdarea dumneavoastră va fi bine răsplătită.
Iată cele mai comune 6 specii de magnolie care exista în acest moment:
Magnolia de anason are frunze care seamănă oarecum cu cele ale unui arbore sau arbust de salcie. Acestea sunt mai late decât frunzele de salcie, dar nu la fel de late că frunza obișnuită de magnolie (un alt nume comun este magnolia cu frunze de salcie). Acest arbore cu frunze caduce va produce flori albe înainte că frunzele să se dezvolte primăvara. Culoarea de toamnă este un galben auriu plăcut.
Zonă nativă: Japonia
2. Magnolie cu frunze mari (Magnolia macrophylla)
Magnolia cu frunze mari își respectă numele, producând frunze care pot avea o lungime de până la 32 de centimetri. La fel că majoritatea magnoliilor, este în mod normal un copac cu frunze caduce, deși poate fi veșnic verde în zonele mai calde. Florile, care apar în mod normal în luna mai, au un diametru de până la 15 cm și sunt albe cu bazele petalelor purpurii.
Zonă nativă: Zona de origine: Sud-estul SUA, Mexic.
3. Magnolia lui Ashe (Magnolia ashei)
Magnolia lui Ashe poate să fie un arbust mare, fie un copac mic, în funcție de modul în care este tăiată. Uneori este tratată ca o subspecie a magnoliei cu frunze mari (frunzele sale au o lungime de până la 20 de cm). Numele său a fost dat în onoarea lui William Willard Ashe de la Serviciul Forestier al Statelor Unite. Florile albe au petale de până la 30 cm lungime, înflorind după ce frunzele de culoare verde deschis au apărut primăvara.
Zonă nativă: Florida
4. Arborele castravete (Magnolia acuminata)
Magnolia arborele castravete este numită astfel deoarece fructele seamănă oarecum cu leguma. Aceasta este cea mai rezistentă la frig dintre magnolii, dar, deși are frunzele mari și lucioase (până la 5 cm lungime) și florile verzui, în formă de lalea, sunt mult mai puțin spectaculoase - doar de aproximativ 5 cm în diametru. Fructele care urmează florilor se transformă din verde în roșu pe măsură ce se maturizează. Acesta poate fi un bun arbore de umbră sau un arbore specimen pentru climatele reci, cu condiția să fiți dispus să tolerați mizeria care însoțește fructele mari.
Zona nativa: Regiunile Appalachiene din SUA, sudul Ontarioului.
5. Magnolie de crin (Magnolia liliiflora)
Magnolia crinului este una dintre speciile mai mici, crescând că un arbust sau un copac mic. La începutul primăverii, înainte ca frunzele să se deschidă, acest arbust pune în evidență o imensă floare de flori ușor parfumate de culoare roșie-violet sau roz, în formă de crin. Un cultivar preferat, "Nigra", este renumit pentru florile profund colorate. După înflorire, apar frunzele eliptice de culoare verde închis. Această specie este un părinte al magnoliei farfurie.
Zonă nativă: Sud-vestul Chinei
6. Magnolie Kobus (Magnolia kubos)
Magnolia Kobus este o specie de arbore ornamental cu crestere lenta, care prezintă multe dintre trăsăturile clasice ale magnoliei - flori albe fragede, cu nuanțe de roz, care apar înainte de deschiderea frunzelor, și frunze mari, de culoare verde închis. Cunoscută și sub numele de magnolie japoneză sau magnolie japoneză nordică, este cel mai adesea plantată că arbore specimen acolo unde se dorește obținerea de flori în primăvara anului. Această specie tinde să formeze trunchiuri multiple, dar tăierea ei la un trunchi central îi va da o formă mai tradițională de copac.
Magnolia Kobus este una dintre speciile parentale (magnolia Stella este cealaltă) care, împreună, produc magnolia Loebner.
Zonă nativă: Japonia, Coreea
Web Design by DowMedia
