Sursa foto: Image on Unsplash
Atunci când vorbim de industria alimentară, nu ne referim strict la unitățile de producție, ci la o întreagă infrastructură ce include și activitățile agricole, transportul materiilor prime și al alimentelor precum și activitățile comerciale din domeniu. Așadar, industria alimentară este un domeniu vast, cu un impact important asupra mediului. Din acest motiv, legislația de mediu include o serie de prevederi aplicabile în acest sector economic, pe care le vom prezenta în cele ce urmează.
Una dintre legile de bază din domeniul protecției mediului este Legea 211/2011, cu privire la regimul de gestionare a deșeurilor. Pe parcursul timpului, la textul inițial al legii au mai fost aduse o serie de completări, iar prevederile actuale obligă toți producătorii și deținătorii de deșeuri să le colecteze separat.
Cea mai mare parte dintre deșeurile generate de industria alimentară sunt deșeuri biodegradabile, însă pe lângă acestea rezultă și cantități mari de deșeuri din hârtie, plastic, sticlă și metal.
Colectarea separată este primul pas către reciclarea responsabilă a deșeurilor, iar agenții economici din sectorul alimentar sunt obligați să respecte prevederile legale în acest sens.
Principiul „poluatorul plătește” se aplică și în industria alimentară, astfel că toate costurile presupuse de gestionarea deșeurilor trebuie să fie suportate de către cei care le-au generat.
Cum spuneam, majoritatea deșeurilor din acest sector sunt biodegradabile, iar o bună parte din ele sunt folosite ulterior pentru obținerea de îngrășăminte naturale sau ca hrană pentru animale. De asemenea, unele din aceste deșeuri pot fi lăsate să se descompună natural, dar există și cantități importante care trebuie să fie distruse.
În general, aceste deșeuri sunt incinerate în crematorii speciale, iar această operațiune presupune anumite costuri. Conform principiului enunțat mai devreme, cheltuielile sunt suportate de unitățile care au generat deșeurile. Acestea trebuie să asigure și transportul deșeurilor către unitățile de incinerare, fie cu mijloace proprii, fie apelând la serviciile unei firme specializate.
Conform aceleiași legi referitoare la managementul deșeurilor, fiecare unitate din industria alimentară are obligația de a păstra o evidență exactă a cantităților de deșeuri generate și a modului în care au fost gestionate.
În acest sens, se întocmesc rapoarte lunare, care se centralizează la finalul anului într-un raport anual. Acest raport trebuie transmis Agenției de Protecție a Mediului în a cărei rază de competență se află agentul economic, până cel târziu la finele primului trimestru din anul următor.
Documentul trebuie să conțină informații cu privire la evidența cronologică pentru fiecare tip de deșeu, cantitățile colectate, originea deșeurilor, mijloacele de transport folosite și modalitatea în care deșeurile au fot eliminate.
Cineva trebuie să răspundă pentru toate aceste activități enumerate până acum, așa că o altă obligație a agenților economici constă în desemnarea unei persoane care să fie responsabilă cu gestionarea deșeurilor.
Responsabilul poate fi numit din rândul angajaților, însă este nevoie de o persoană avizată, cu temeinice cunoștințe în domeniul legislației de mediu. Dacă printre angajați nu există cineva bine pregătit, responsabilitatea poate fi atribuită unei terțe persoane.
Astfel, agentul economic poate contracta serviciile unui responsabil de mediu, care este un specialist avizat, cu o bună pregătire în acest domeniu.
Responsabilul cu managementul deșeurilor are ca atribuții realizarea rapoartelor lunare și anuale, transmiterea acestora către Agenția de Protecție a Mediului, monitorizarea modului în care sunt gestionate deșeurile, precum și instruirea angajaților cu privire la acest aspect.
Prevederile legislative in domeniul protecției mediului se modifică frecvent, astfel că unitățile din industria alimentară trebuie să țină permanent pasul cu noile reglementări. Dacă această sarcină este prea dificilă, agenții economici pot încredința responsabilitățile de mediu unei organizații de implementare a obligațiilor privind responsabilitatea extinsă a producătorului (OIREP). Este vorba de o externalizare a serviciilor de mediu, iar organizația respectivă va prelua atât responsabilitățile cât și răspunderea, în cazul în care unele dintre prevederi nu sunt respectate.
Web Design by DowMedia
