Duminică, 23 ianuarie a.c., în jurul orei 10:30, pe un pat al secţiei de cardiologie din cadrul Spitalului Judeţean Vâlcea, o moarte fulgerătoare a răpit-o dintre noi pe renumita profesoară Valeria Moţoc. Dumnezeu a dorit ca la şcoala îngerilor să mai fie un dascăl care să predea fizica, materie atât de mult îndrăgită de masa elevilor rămaşi pe pământ.
Despre profesoara Vali Moţoc, soţie şi mamă cu calităţi excepţionale, cadru didactic, devotată cu trup şi suflet instruirii sutelor de elevi care i-au trecut prin mână, se pot spune foarte multe lucruri la superlativ, care pot să contribuie, dacă mai era nevoie la descrierea acestei fiinţe umane care timp de aproape 40 de ani şi-a dedicat întreaga viaţă învăţământului românesc şi în mod special al celui de la Râmnicu Vâlcea.
Ştirea trecerii la cele veşnice a iubitei noastre prietene şi colege a căzut ca un fulger peste întreaga cultură vâlceană, dar mai ales pentru cei care au lucrat sau lucrează în învăţământul râmnicean. Micuţa urbe de sub sprânceana Capelei a îmbrăcat pentru câteva zile doliu care prin acest act să dovedească ataşamentul faţă de familia iubitului nostru coleg şi prieten, scriitorul Doru Moţoc.
Miercuri, 26 ianuarie a.c., după slujba religioasă ce a avut loc la biserica din incinta cimitirului Sfântul Ion din Râmnicu Vâlcea, o mulţime de oameni cu lacrimi în ochi, buchete de flori şi lumânări aprinse, au condus-o pe ultimul drum, pe drumul fără de întoarcere, a acestui minunat dascăl al şcolii vâlcene.
Vă rog să-mi permiteţi ca în câteva cuvinte să punctez elementele cele mai importante din viaţa şi activitatea acestei profesoare care la vârsta de 80 de ani ne părăseşte lăsându-ne cu lacrimi şi dureri nemăsurate în inimile şi sufletele noastre.
A văzut lumina zilei la 20 mai 1942, într-o familie modestă de harnici ţărani din câmpia Bărăganului. După absolvirea şcolii gimnaziale şi a liceului în oraşul Urziceni, având înclinaţii spre învăţătură, reuşeşte prin concurs, devenind studentă a Facultăţii de Fizică din cadrul Universităţii clujene. Pentru puţin timp predă la şcoala din localitatea de baştină după care, timp de aproape 40 de ani predă fizica la Şcoala Gimnazială nr. 4 din Râmnicu Vâlcea. Calităţile actului didactic materializate în rezultatele excelente obţinute la clasă cu sutele de elevi care i-au trecut prin mână, activităţile extraclasă la concursuri şi olimpiade şcolare, determină colegii din cancelarie, dar mai ales pe cei de la inspectoratul şcolar să o caracterizeze ca un cadru de excepţie atrăgându-şi simpatia şi aprecierile unanime ale conducerii administrative locale şi judeţene, dar mai ales ale părinţilor şi în mod deosebit ale elevilor care au apreciat-o şi iubit-o într-un mod sincer.
Aici întâlneşte un om de o valoare, pe profesorul Doru Moţoc cu care se şi căsătoreşte. Rod al unui mariaj sincer, al unei iubiri fără margini, apar pe lume trei copii minunaţi: Gabriela-viitoare scriitoare, Corina –şefă de fundaţie şi Viorel –viitorul jurnalist.
Viaţa îşi urmează cursul ei cu greutăţi dar şi cu lucruri extrem de bune care determină familia lui Doru Moţoc să fie iubită şi apreciată, nu numai de dascălii şcolilor ci şi de toţi oamenii de cultură din judeţul Vâlcea şi din ţară. Timp de 60 de ani uşa apartamentului lor din zona 1 Mai era oricând deschisă pentru mulţimea de prieteni şi colaboratori. Dar, din păcate, a venit acest moment greu de suportat. Un stop cardio respirator greu de oprit, a determinat pe bunul Dumnezeu să o urce la ceruri, făcându-ne pe noi cei rămaşi pe acest pământ să rămânem uluiţi, cu lacrimi pe obraz şi să medităm la modul cum Dumnezeu îşi alege îngerii.
În aceste momente greu de suportat, toţi cei prezenţi, care au condus-o pe ultimul drum, s-au rugat la bunul Dumnezeu ca „drumul lin printre stele în universul necunoscut să o ducă şi să o aşeze pe buna noastră prietenă, colegă şi colaboratoare la locul care i se cuvine.
Ziarul nostru alături de Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România, Filiala Vâlcea transmit pe această cale întreaga compasiune familiei îndurerate, copiiilor şi iubitului ei soţ Doru, de această pierdere irecuperabilă.
În aceste momente greu de suportat îi urăm un zbor lin spre noul univers. Dumnezeu să o ocrotească în veşnicie! Dumnezeu să o odihnească în linişte!
Nicolae Dinescu
Web Design by DowMedia
