|miercuri, aprilie 14, 2021
  • Follow Us!

Părintele Florea Popescu, vrednic slujitor al lui Hristos 

untitled-3

Mesajul de condoleanțe transmis de Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, la înmormântarea Părintelui Florea Popescu.

Am aflat cu durere de trecerea la cele veșnice, în ziua de 20 februarie, a Părintelui Florea Popescu, care, timp de 45 ani a slujit la Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil de la Parohia Popești din Protopopiatul Horezu.

Părintele Florea Popescu s-a născut la data de 16 martie 1948, în satul Geamăna din comuna Drăgoești, fiind cel de-al șaptelea copil al familiei cantorului bisericesc Ștefan Popescu și al soției sale Ilinca. A crescut lângă strana bisericii, după cum deseori mărturisea, buchisind pe vechile cărți de cult chiar înainte de a merge la școală. Foarte evlavios, dăruit cu o voce profundă, și-a trăit întreaga copilărie în satul natal, unde a urmat școala elementară, ca o permanentă pregătire pentru împlinirea visului de a sluji lui Dumnezeu.

În anul 1964 a fost admis la Seminarul Teologic Sfântul Grigorie Decapolitul din Craiova, pe care l-a absolvit în anul 1969. Și-a continuat studiile la Institutul Teologic din București, perioadă în care s-a căsătorit cu Mariana Lăstun, fiica preotului Ioan Lăstun, așezând la temelia casei sale credința puternică și buna înțelegere, cinstea și dragostea față de semeni.

A fost hirotonit diacon la 2 mai 1971, iar preot o săptămână mai târziu, la 9 mai 1971, de către episcopul Iosif Gafton, pe seama Bisericii Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil de la Parohia Popești, unde a slujit timp de 45 de ani. A fost atașat întru totul de biserică, de oamenii încredințați spre păstorire, și a căutat să se facă tuturor toate, unind cuvântul de învățătură cu fapta cea bună, căci nu a fost de ajuns să cunoască binele, ci l-a și împlinit, după cum s-a încredințat din cuvintele Apostolului Neamurilor „Nu cei ce aud Legea sunt drepţi la Dumnezeu, ci cei ce împlinesc Legea vor fi îndreptaţi” (Romani II, 13).

Părinte iubitor, bun gospodar și înțelept chivernisitor al tuturor lucrurilor, a purtat o grijă aparte atât celor 4 copii și celor 9 nepoți, cât și tuturor fiilor satului cărora le-a devenit sfătuitor tainic și îndrumător. A căutat să așeze în sufletele tuturor și al fiecărui fiu duhovnicesc în parte întâietatea pentru viața virtuoasă, iar aceasta le-a devenit tuturor podoaba cea mai aleasă. A fost, de altfel, încredințat că fiecare persoană este chemată de Dumnezeu pe calea binelui, însă această chemare trebuia să devină o stare de permanentă viețuire, cultivată cu dragoste și jertfelnicie, cu stăruință și statornicie, după cum învață Sfântul Apostol Pavel: „Căci dacă fac aceasta de bună voie, am plata; iar dacă o fac fără voie, am numai o slujire încredinţată” (I Corinteni IX, 17).

S-a adăpat în întreaga sa viață și slujire din înţelepciunea dumnezeiască, căutând dreptatea faptelor și lumina învățăturii, pentru a fi slujitor vrednic al Mântuitorului, Cel Care este „Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan XIV, 6).

Prin toată slujirea și lucrarea misionară, a devenit model multor tineri care au studiat în seminariile și facultățile de teologie și a trăit bucurii sfinte la hirotonia fiului său, Ioan Emanuel, care slujește în prezent în Arhiepiscopia Timișoarei, cât și în momentele în care a slujit alături de părintele Mihai Mucălău, de la Parohia Berești din comuna Lăpușata, ginerele său.

A purtat cu multă demnitate veșmintele preoțești și a fost păstorul cel înțelept, împlinind cuvintele Sfintei Scripturi: „umblaţi cu înţelepciune faţă de cei ce sunt din afară (de Biserică), preţuind vremea. Vorba voastră să fie totdeauna plăcută, cu sare dreasă, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia” (Coloseni IV, 6). Din scrierile Sfântului Antonie cel Mare a învățat că „omul cu judecată, luând aminte la sine, cumpăneşte cele ce i se cuvin şi-i sunt spre folos. Acela cugetă care lucruri sunt folositoare pentru firea sufletului său şi care  nu”.

Pe plan administrativ, a lucrat cu multă dărnicie și a arătat tuturor talanții cei lucrători în frumusețea bisericii pe care a consolidat-o și a restaurat-o, prin așezămintele sociale pe care le-a construit ca locașuri ale milosteniei și cămări ale învățăturii celei dumnezeiești. La construirea și restaurarea tuturor a lucrat deopotrivă cu responsabilitate și multă dăruire, pentru că  „cel ce seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va şi secera, iar cel ce seamănă cu dărnicie, cu dărnicie va şi secera” (II Corinteni IX, 6).

A primit cununi ale spicelor darurilor duhovnicești așezate în pârga virtuților copiilor care au participat la activitățile catehetice, pe care el, bătrânul preot, cernit de vremuri, le-a organizat ani de-a rândul. Mulți dintre copiii care au participat la Școala de duminică de la Parohia Popești au fost premiați în cadrul proiectelor catehetice Hristos împărtășit copiilor și Alege Școala!”.

Astăzi, familia și dreptmăritorii creștini din Parohia Popești s-au despărțit în cucernică rugăciune de chipul blând, smerit și luminos al Părintelui Florea Popescu, care s-a întipărit în timpul celor 45 de ani de slujire în sufletelor tuturor.

În aceste momente de tristețe și de vremelnică despărțire până la obșteasca Înviere, ne rugăm Mântuitorului Hristos să odihnească întru Împărăția Sa sufletul bun al Părintelui Florea Popescu „unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit”, iar familiei îndurerate și tuturor enoriașilor Parohiei Popești să le dăruiască îndelungă mângâiere spre nădejdea vieții veșnice.

Veșnica lui pomenire!

 † VARSANUFIE

Arhiepiscopul Râmnicului

Leave a Response