Continuând cuvântul de învățătură, Înaltpreasfinția Sa a arătat că „evident, în această comuniune de iubire, persoana umană nu este limitată în ceea ce priveşte împărtăşirea harului necreat. Numai păcatul poate să oprească lucrarea lui Dumnezeu să se exercite în adâncurile sale, iar în pericopa evanghelică a duminicii acesteia observăm că faptele de zi cu zi îl pot îndepărta pe om de Dumnezeu.

Prin această îndepărtare, omul este incapabil de a se opune tentaţiei păcatului, de care nu reuşeşte să se elibereze decât printr-o participare reală la viaţa în Hristos şi prin „imitarea Mântuitorului Hristos”.

Noi suntem chemaţi să creştem în iubirea desăvârşită între noi şi faţă de Dumnezeu.

Acţiunea proniatoare a lui Dumnezeu are ca temei înţelepciunea şi iubirea Lui şi de aceea toţi trebuie să-şi păstreze nădejdea în Dumnezeu chiar în mijlocul necazurilor.

„Şi aceasta este viaţa veşnică să Te cunoască pe Tine singurul şi adevăratul Dumnezeu şi pe Iisus Hristos pe care L-ai trimis” (Ioan XVII, 3). Cunoaşterea lui Dumnezeu însă nu se realizează la nivel conceptual, ci la nivelul comuniunii, ce debutează prin revelarea sau descoperirea lui Dumnezeu în lume şi se împlineşte prin răspunsul corespunzător al omului, după cum ne încredințăm din cuvântul Sfintei Evanghelii”, a încheiat Înaltpreasfinția Sa.