|miercuri, noiembrie 13, 2019
  • Follow Us!

Hramul bisericii Sfânta Cuvioasă Parascheva din Râmnicu-Vâlcea 

dsc_9802_1

Pe meleagurile vâlcene, cultul cinstirii Sfintei Cuvioase Parascheva s-a dezvoltat mai înainte de a fi aduse la Iași sfintele sale moaște, iar o mărturie este ctitoria din anul 1557 a voievodului Pătrașcu cel Bun din cetatea Râmnicului, azi situată în centrul municipiului, care este închinată Sfintei Cuvioase Parascheva. În ziua hramului, Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului. 

Prăznuirea Sfintei Cuvioase Parascheva a adunat numeroși credincioși în vechea ctitorie voievodală din centrul municipiului Râmnicu-Vâlcea care o are ocrotitoare. Slujbele liturgice în cinstea ei au culminat cu Sfânta Liturghie, care a fost săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.

În cuvântul de învățătură, Înaltpreasfinția Sa a prezentat succint viața Sfintei Cuvioase Parascheva, care s-a născut în satul Epivata din Tracia, nu departe de Constantinopol, și a trăit în prima jumătate a secolului al XI-lea.

„Biserica Ortodoxă face astăzi pomenirea uneia dintre cele mai iubite sfinte ale poporului ortodox, mai ales a românilor, este vorba de Sfânta Cuvioasă Parascheva, numită mult folositoarea. Sfintele ei moaște se află spre închinare la Catedrala Mitropolitană din Iaşi. Crescută într-o familie bogată, de părinţi în frică de Dumnezeu şi în deprinderea faptelor bune, dar mai ales a rugăciunii, a postului şi a milosteniei, fecioara Parascheva a ales din tinerețe să-și închine viața ei lui Dumnezeu. Mai întâi, a plecat într-un pelerinaj la Ierusalim, dorind ca să se închine Sfintelor Locuri ale Pătimirilor Domnului, apoi a trecut prin pustia Iordanului, unde a aflat o mănăstire de fecioare și în care obște a intrat. După mulţi ani petrecuţi în acea mănăstire, pe când avea 25 de ani, s-a întors în patria sa unde a mai trăit încă doi ani în post şi rugăciune, apoi şi-a dat obştescul sfârşit. În anul 1235, moaștele sfintei au fost luate de împăratul Ioan Asan al II-lea, al românilor și bulgarilor (1218-1241), și au fost așezate cu cinste la Târnovo, capitala Imperiului Vlaho-Bulgar, iar mai târziu la Vidin, în timpul sultanului Baiazid I. Potrivit mitropolitului Kievului Grigorie Țamblac, moaștele Sfintei Cuvioase Paracheva au fost dăruite de sultanul Baiazid I voievodului Mircea cel Mare, care i le-a cerut în virtutea relației lor de prietenie. Însă, după bătălia de la Nicopole (1396), când românii alăturat cruciadei creștinilor, Baiazid a năvălit în Țara Românească și a luat cu sine sfintele moaște, pe care le-a dăruit Kneaghinei Serbiei, Anghelina. Odoarele duhovnicești nu au rămas mult timp nici aici, deoarece în anul 1521 au fost mutate în cetatea Sfântului Împărat Constantin cel Mare, adică vechiul Constantinopol. De aici, voievodul Vasile Lupu (1634-1653), achitând datoriile Pateiarhiei Ecumenice, le-a primit în semn de recunoștință și le-a adus în anul 1641 din Constantinopol cu o corabie pe mare până la Galați și de acolo la Iași, la Mănăstirea Sfinţii Trei Ierarhi, ctitoria sa. De atunci a devenit ocrotitoarea Moldovei și nu numai în această zi, când Biserica Ortodoxă o prăznuiește, ci de-a lungul întregului an, prin rugăciunile ei mijlocește și mulți oameni care aveau anumite neputințe s-au vindecat. În prezent, moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva se află în Catedrala Mitropolitană din Iaşi”, a precizat Părintele Arhiepiscop Varsanufie.

Credincioșii prezenți s-au închinat la racla în care se păstrează spre cinstire veșmântul în care au fost ținute moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva.

„Prin mila lui Dumnezeu, de doi ani, în acest locaș din Râmnicu-Vâlcea se află unul dintre veșmintele care au îmbrăcat moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva, de aceea cei care vin și se roagă ei primesc de la Dumnezeu multă mângâiere. Sfinții, așa cum ne învață Mântuitorul Hristos în Evanghelia Sa, sunt prietenii Săi și cei ce locuiesc împreună cu El întru Împărăția Sa cea cerească și mijlocesc pentru noi, așa cum a mijlocit mama Sa la Nunta din Cana Galileei, așa cum ucenicii Săi au mijlocit pentru femeia cananeancă care cereau ajutor pentru vindecarea fiicei ei, cea mult chinuită de demon. Sfinții sunt oameni bineplăcuți lui Dumnezeu, pentru că și-au sfințit viața lor și s-au umplut de har, har care ne ajută și pe noi când le cerem ajutorul, împletind cererile noastre cu rugăciunile lor înaintea lui Dumnezeu. Viața Sfintei Cuvioase Parascheva ne arată cât de mult înseamnă să rămânem lângă Dumnezeu și să fim următori nu numai Sfinților Săi, ci mai ales Fiului Său, Care S-a jertfit pentru mântuirea întreg neamului omenesc”, a spus Înaltpreasfinția Sa.

Biserica Sfânta Parascheva din centrul municipiului Râmnicu-Vâlcea este declarat monument istoric, cu valoare de patrimoniu naţional şi universal. Zidită din temelie în anul 1557 de voievodul Pătrașcu cel Bun, biserica închinată Sfintei Cuvioase Parascheva a fost ridicată abia în anul 1587, ctitor fiind voievodul Mihai Viteazul, iar slujba târnosirii a fost săvârșită în anul 1593 de episcopul Teofil I al Râmnicului. De-a lungul timpului, locașul de cult a fost restaurat mai întâi de negustorii chipovriceni în anul 1738, din cauza unui incendiu, apoi în 1788, în urma degradărilor suferite din cauza luptelor purtate între turci și austrieci. În anul 1849 i s-a făcut amvonul şi turla bisericii de către enoriaşi, iar între anii 1879-1880 a fost construită turla centrală şi s-a zugrăvit cu cheltuiala Mariţei Măldărăscu. Ulterior, au fost construite o turlă pe naos şi o clopotniţă masivă pe pridvor și, datorită măririi numărului de credincioși prezenți la slujbele liturgice, bisericii i s-a adăugat un pridvor închis.

În Arhiepiscopia Râmnicului sunt peste 50 de biserici care sunt închinate Sfintei Cuvioase Parascheva, dintre care cea mai veche este biserica de lemn din satul Mariţa, comuna Vaideeni, construită între anii 1556-1557.

Leave a Response